O definiție pentru urămire
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
urămi (-mesc, -it), vb. – (Trans.) A respecta. Mag. uram „domn” (Gáldi, Dict., 167).
Intrare: urămire
urămire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||