3 definiții pentru urămi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

urămi vt [At: KLEIN, D. 445 / V: oromi, urămi / Pzi: ~mesc / E: mg uram „domnul meu”] 1 (Trs; înv) A ruga (pe cineva) cu insistență. 2 (Reg) A ocărî. 3 (Reg) A blestema (1).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

urămi (-mesc, -it), vb. – (Trans.) A respecta. Mag. uram „domn” (Gáldi, Dict., 167).

Intrare: urămi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urămi
  • urămire
  • urămit
  • urămitu‑
  • urămind
  • urămindu‑
singular plural
  • urămește
  • urămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urămesc
(să)
  • urămesc
  • urămeam
  • urămii
  • urămisem
a II-a (tu)
  • urămești
(să)
  • urămești
  • urămeai
  • urămiși
  • urămiseși
a III-a (el, ea)
  • urămește
(să)
  • urămească
  • urămea
  • urămi
  • urămise
plural I (noi)
  • urămim
(să)
  • urămim
  • urămeam
  • urămirăm
  • urămiserăm
  • urămisem
a II-a (voi)
  • urămiți
(să)
  • urămiți
  • urămeați
  • urămirăți
  • urămiserăți
  • urămiseți
a III-a (ei, ele)
  • urămesc
(să)
  • urămească
  • urămeau
  • urămi
  • urămiseră
urâmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)