14 definiții pentru urmaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

urmaș, ~ă [At: BIBLIA (1688)2 I, 80/11 / Pl: ~i, ~e / E: urmă + -aș] 1 smf Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui și care moștenește bunuri, titluri etc.) Si: odraslă, progenitură, vlăstar. 2 smf Continuator al unui neam Si: coborâtor (3), descendent (2), (îrg) rămășiță, (înv) rod1, sămânță, (reg) mărădic, porodiță. 3 a (Reg; d. copii) Care este cel din urmă pe care îl poate avea o mamă (din cauza vârstei). 4 smf Înlocuitor, succesor într-o funcție (mai ales în scaunul domnesc). 5 smf Continuator al unei acțiuni, activități, opere, tradiții. 6 smf Persoană care a primit o moștenire spirituală. 7 smf (Îvr) Persoană care urmează (1) pe cineva Si: însoțitor. 8 smf (Îvr) Persoană care se ține de ceva cu perseverență, care urmărește ceva cu tot dinadinsul. 9 smp (Reg) Pereche de boi înjugată după înaintași Si: boi rotași. 10 sn (Reg) Rachiu de calitate inferioară, cu un procent redus de alcool, care se scurge din alambic la sfârșitul distilării.

URMÁȘ, -Ă, urmași, -e, s. m. și f. 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui); descendent, odraslă. ♦ Moștenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor într-o demnitate, într-o funcție. 3. Continuator al unei opere, al unei tradiții. – Urmă + suf. -aș.

URMÁȘ, -Ă, urmași, -e, s. m. și f. 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui); descendent, odraslă. ♦ Moștenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor într-o demnitate, într-o funcție. 3. Continuator al unei opere, al unei tradiții. – Urmă + suf. -aș.

URMÁȘ, -Ă, urmași, -e, s. m. și f. 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare); moștenitor (al titlului, al averii). V. descendent. A luat cuvîntul ultimul urmaș al lui Pușkin, un tînăr pe care îl cunoscusem la Leningrad. STANCU, U.R.S.S. 171. Numai pe tine te am urmaș în toate bunurile mele. RETEGANUL, P. V 80. Ca mîne, poimîne te-i trezi că ai îmbătrînit și nu-ți rămîne nici un urmaș. CREANGĂ, P. 154. 2. Fig. Continuator al unei opere, al unei tradiții, persoană care a primit o moștenire spirituală. 3. Înlocuitor, succesor într-o demnitate (mai ales la scaunul domnesc). Romînii, subt urmașii lui Dragoș, petrecu o viață primitivă. NEGRUZZI, S. I 271.

URMÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; descendent; coborâtor. 2) Copil care descinde dintr-o familie; progenitură. 3) Persoană care continuă cauza cuiva. 4) Persoană care succedă pe cineva într-un post sau într-o funcție; succesor. ~ul tronului. /urmă + suf. ~

urmaș m. cel ce urmează cuiva: 1. succesor; 2. descendent.

urmáș, -ă s. (d. urmă). Succesor: urmaș tatăluĭ săŭ, urmaș la tron. Descendent: elefantu e urmașu mamutuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urmáș s. m., pl. urmáși

urmáș s. m., pl. urmáși

urmaș, pl. urmași, f. urmașă, pl. urmașe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URMÁȘ s. 1. coborâtor, descendent, odraslă, progenitură, scoborâtor, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămânță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 2. (la pl.) v. posteritate. 3. v. moștenitor. 4. succesor. (~ la tron.) 5. v. continuator.

URMAȘ s. 1. coborîtor, descendent, odraslă, progenitură, scoborîtor, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 2. (la pl.) descendenți (pl.), posteritate, (înv.) mărădic. (Ce vor zice ~ noștri?) 3. (JUR.) moștenitor, succesor, (livr.) erede, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) clironom, moșan, ocinaș, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.) 4. succesor. (~ la tron.) 5. continuator, succesor, (înv.) următor. (~ lui la catedră.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

URMAȘ. Subst. Urmaș, descendent, succesor, moștenitor, continuator, coborîtor; progenitură, odraslă, vlăstar (fig.), mlădiță (fig.), spiță; copii, nepoți, strănepoți. Moștenitorul tronului, prinț moștenitor, delfin. Elev, discipol, învățăcel (fam.), ucenic. Posteritate, generațiile viitoare, viitorime (înv.). Descendență, moștenire, filiație, genealogie, origine. Spița neamului; arbore genealogic. Adj. Descendent, coborîtor; moștenitor; succesoral. Vb. A fi urmașul (cuiva), a urma (pe cineva), a succeda, a veni după; a continua; a moșteni. A se trage din..., a coborî din..., a-și avea originea, a (se) coborî din..., a fi din os sfînt (din oase sfinte, din os de domn). V. copilărie, grade de rudenie, posterioritate, școală, viitor.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

urmașii lui Nicu Piele expr. bandă de hoți.

Intrare: urmaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urmaș
  • urmașul
  • urmașu‑
plural
  • urmași
  • urmașii
genitiv-dativ singular
  • urmaș
  • urmașului
plural
  • urmași
  • urmașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urmaș, -ă urmaș urmașă

  • 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descendent, -ă (persoană) odraslă 3 exemple
    exemple
    • A luat cuvîntul ultimul urmaș al lui Pușkin, un tînăr pe care îl cunoscusem la Leningrad. STANCU, U.R.S.S. 171.
      surse: DLRLC
    • Numai pe tine te am urmaș în toate bunurile mele. RETEGANUL, P. V 80.
      surse: DLRLC
    • Ca mîne, poimîne te-i trezi că ai îmbătrînit și nu-ți rămîne nici un urmaș. CREANGĂ, P. 154.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Moștenitor (de bunuri materiale).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: moștenitor
  • 2. Succesor într-o demnitate, într-o funcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: succesor înlocuitor un exemplu
    exemple
    • Romînii, subt urmașii lui Dragoș, petrecu o viață primitivă. NEGRUZZI, S. I 271.
      surse: DLRLC
  • 3. Continuator al unei opere, al unei tradiții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: continuator, -oare

etimologie:

  • Urmă + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09