8 definiții pentru urluitoare uruitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase. [Pr.: -lu-i-. – Var.: uruitoáre s. f.] – Urlui + suf. -toare.

urluitoare sf [At: PREV. ACCID. 53 / P: ~lu-i~ / V: urui~ / Pl: ~ / E: urlui1 + -itoare] 1 Mașină pentru urluit boabe de cereale sau turte de semințe oleaginoase. 2 (Reg) Pietrele morii.

URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase. [Pr.: -lu-i-. - Var.: uruitoáre s. f.] – Urlui + suf. -toare.

URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină care servește la urluirea boabelor furajere sau a turtelor de semințe oleaginoase. – Variantă: uruitoáre s. f.

URLUITOÁRE ~óri f. Mașină pentru producerea urluielii; mașină de urluit. /a urlui + suf. ~toare

URUITOÁRE s. f. v. urluitoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urluitoáre (-lu-i-) s. f., g.-d. art. urluitórii; pl. urluitóri

urluitoáre s. f., g.-d. art. urluitórii; pl. urluitóri

Intrare: urluitoare
urluitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urluitoare
  • urluitoarea
plural
  • urluitori
  • urluitorile
genitiv-dativ singular
  • urluitori
  • urluitorii
plural
  • urluitori
  • urluitorilor
vocativ singular
plural
uruitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uruitoare
  • uruitoarea
plural
  • uruitori
  • uruitorile
genitiv-dativ singular
  • uruitori
  • uruitorii
plural
  • uruitori
  • uruitorilor
vocativ singular
plural

urluitoare uruitoare

  • 1. Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Urlui + sufix -toare.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX