10 definiții pentru urluială uruială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URLUIÁLĂ, urluieli, s. f. Boabe de cereale măcinate mare și întrebuințate ca hrană pentru animale. [Var.: uruiálă s. f.] – Urlui + suf. -eală.

URLUIÁLĂ, urluieli, s. f. Boabe de cereale măcinate mare și întrebuințate ca hrană pentru animale. [Var.: uruiálă s. f.] – Urlui + suf. -eală.

urluia sf [At: (a. 1803) IORGA, S. D. VIII, 38/P: ~lu-ia~ / V: horu~, h~, huru~, urăi~, uri~, urloi~, urui~ / Pl: ~ieli, (rar) ~iele / E: urlui1 + -eală] 1 Urluire (1). 2 Boabe de cereale măcinate mare, întrebuințate ca hrană pentru animale Si: (reg) urui1, uruioc1, păsat. 3 (Reg) Păsat cu lapte dulce. 4 Hrană pentru animale cu urluială . 5 (Pan) Sare zdrobită sau măcinată mare. 6 (Reg; îf huruială) Treabă multă.

URLUIÁLĂ, urluieli, s. f. Porumb (sau orz, ovăz, turte de semințe oleaginoase etc.) măcinat mare sau abia zdrobit, folosit ca hrană mai ales pentru animale. Mirosul de urluială proaspătă se întindea peste tot ca un fum nevăzut. V. ROM. noiembrie 1953, 89. – Variantă: uruiálă s. f.

URLUIÁLĂ ~éli f. Produs obținut din cereale (mai ales din porumb) măcinate mare și folosit ca hrană pentru animale. [G.-D. urluielii] /a urlui + suf. ~eală

urluĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a urlui. Cereale urluite: urluĭală de ovăs (Sadov. VR. 1911, 3, 337). V. pîsat.

URUIÁLĂ s. f. v. urluială.

urlueală f. porumb sau orz măcinat mare pentru vite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urluiálă s. f., g.-d. art. urluiélii; pl. urluiéli

urluiálă s. f., g.-d. art. urluiélii; pl. urluiéli

Intrare: urluială
urluială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urluia
  • urluiala
plural
  • urluieli
  • urluielile
genitiv-dativ singular
  • urluieli
  • urluielii
plural
  • urluieli
  • urluielilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uruia
  • uruiala
plural
  • uruieli
  • uruielile
genitiv-dativ singular
  • uruieli
  • uruielii
plural
  • uruieli
  • uruielilor
vocativ singular
plural

urluială uruială

  • 1. Boabe de cereale măcinate mare și întrebuințate ca hrană pentru animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Mirosul de urluială proaspătă se întindea peste tot ca un fum nevăzut. V. ROM. noiembrie 1953, 89.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Urlui + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX