13 definiții pentru uricar (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URICÁR, uricari, s. m., uricare, s. n. 1. S. m. Persoană însărcinată să redacteze urice2 (2) în cancelariile domnești; logofăt, pisar. 2. S. n. Colecție de documente vechi. – Uric2 + suf. -ar.
uricar [At: (a. 1555) cf DERS / Pl: ~i sm, ~e sn / E: uric2 + -ar] 1 sm (În trecut) Funcționar de cancelarie care întocmea, traducea sau copia urice2 (13) Si: calemgiu , copist (1), diac (1), scrib, grămătic, logofăt, notar1, notarăș, pisar. 2 sn Colecție de urice2 (13). 3 sn (Prc) Uric2 (13).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URICÁR, uricari, s. m. 1. Persoană însărcinată să redacteze urice (2) în cancelariile domnești; logofăt, pisar. 2. Colecție de documente vechi. – Uric2 + suf. -ar.[1]
- Lipsește precizarea s. n. pentru (2). — gall
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
URICÁR, uricari, s. m. (Învechit) Scriitor de urice, redactor al actelor în cancelariile domnești; logofăt, pisar. Uricarul... își subsemna numele undeva în coadă. HASDEU, I. V. 31.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URICÁR2 ~i m. (în Moldova și în Muntenia medievală) Slujbaș în cancelaria domnească care avea însărcinarea de a scrie urice; diac; gramatic. /uric + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
uricar m. scriitor de urice, logofăt.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uricár m. (d. uric). Vechĭ. Scriitor de urice, diac, logofăt; Axinte uricaru (pe la 1700). S. n., pl. e. Colecțiune de urice: uricaru luĭ Codrescu († 1894). V. boĭer.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Axente (Uricarul) m. scriitor domnesc de hrisoave și autorul unei Cronici despre a doua venire a lui Nicolae Mavrocordat (1711-1716).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
uricár1 (persoană) s. m., pl. uricári
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
uricár (persoană) s. m., pl. uricári
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
URICÁR s. v. diac.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URICAR s. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor. (~ în cancelariile din țările române.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
AXINTE URICARIUL (c. 1670-c. 1732, n. sat Scînteia, jud. Iași), copist moldovean cu acte (urice) și de cronici. I se atribuie o cronică oficială despre a doua domnie a lui Nicolea Mavrocordat în Moldova (1711-1716).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
uricar (persoană)
- 1. Persoană însărcinată să redacteze urice (2.) în cancelariile domnești.exemple
- Uricarul... își subsemna numele undeva în coadă. HASDEU, I. V. 31.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Uric (1.) + sufix -ar.surse: DEX '09 DEX '98