5 definiții pentru urcioruș (bubă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URCIORÚȘ2, urciorușe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui urcior2.Urcior2 + suf. -uș.

URCIORÚȘ2, urciorușe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui urcior2. – Urcior2 + suf. -uș.

URCIORÚȘ2, urciorușe, s. n. (Învechit) Diminutiv al lui urcior2. (Cu pronunțare regională) Răsipește urciorușile și meișorul din obraz. PISCUPESCU, O. 303.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urciorúș (rar) (-cio-) s. n., pl. urciorúșe

urciorúș s. n., pl. urciorúșe

Intrare: urcioruș (bubă)
urcioruș substantiv neutru
  • silabație: ur-cio-ruș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urcioruș
  • urciorușul
  • urciorușu‑
plural
  • urciorușe
  • urciorușele
genitiv-dativ singular
  • urcioruș
  • urciorușului
plural
  • urciorușe
  • urciorușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urcioruș (bubă)

etimologie: