7 definiții pentru urâre

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

urâre sf [At: PSALT. 290 / V: urire / Pl: (rar) ~ri / E: urî1] (înv) Dușmănire.

URÎ, urăsc, vb. IV. 1. Tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere).

A URÎ urăsc tranz. (persoane, stări de lucruri etc.) A trata cu ură; a nu putea suferi (din aversiune sau din dușmănie). ◊ ~ de moarte a dușmăni cumplit. /<lat. horrire

A SE URÎ mă urăsc intranz. 1) A se afla în relații de dușmănie (cu cineva). 2) (construit cu dativul) A se plictisi foarte tare. ◊ A i ~ cu viața a nu mai dori să trăiască. /<lat. horrire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urăsc, imperf. 3 sg. urá; conj. prez. 3 sg. și pl. uráscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URÎ vb. 1. v. dușmăni. 2. v. plictisi.

A (se) urî ≠ a (se) îndrăgi, a (se) iubi

Intrare: urâre
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urâre
  • urârea
plural
  • urâri
  • urârile
genitiv-dativ singular
  • urâri
  • urârii
plural
  • urâri
  • urârilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urî, urăscverb

  • 1. tranzitiv A purta cuiva un sentiment de dușmănie, a manifesta aversiune față de cineva sau de ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dacă mai înainte îl privea pe Stamati c-un suveran dispreț, acum ajunsese să-l urască, înverșunată. BART, E. 240. DLRLC
    • format_quote Romînul știe încă a se bate Și urăște viața fără libertate. BOLINTINEANU, O. 11. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Dacă voi uita tot ce-am îndurat, Nu voi mai urî niciodată. JEBELEANU, C. 9. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Mă simt tot omul de-altădată; Iubesc pe loc, urăsc îndată. MACEDONSKI, O. I. 56. DLRLC
    • format_quote reflexiv rar Am pierdut dulcea mea pace Și eu însumi m-am urît. HELIADE, O. I 70. DLRLC
  • 2. reflexiv impersonal (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere reflexiv reciproc regional A strica prietenia cu cineva, a se certa, a o rupe cu cineva. DLRLC
      • format_quote Ci pune capu-n pămînt, C-or gîndi că ne-am urît. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 67. DLRLC
    • chat_bubble A i se urî cuiva (cu sau de ceva) sau a i se urî cuiva să... = a se plictisi de cineva, a se sătura de ceva, a nu mai simți nici o plăcere pentru cineva sau pentru ceva. DLRLC
      • format_quote Mîndruțo, pentru ce plîngi, dragă? Ți s-a urît de casa mea? IOSIF, T. 246. DLRLC
      • format_quote Avea gînduri pline de farmec, cu care nu i s-ar fi urît de a sta o veșnicie. VLAHUȚĂ, O. A. I 117. DLRLC
      • format_quote Ziceau că li se urîse șezînd tot singurele. ISPIRESCU, L. 8. DLRLC
      • format_quote După cîtăva vreme, simțindu-se iar în puteri, a-nceput a i se urî să stea serile singur. CARAGIALE, O. III 77. DLRLC
      • format_quote A i se fi urât (?) (cuiva) cu binele (?). DLRLC
    • chat_bubble A i se urî cu viața sau (tranzitiv, regional) a-și urî zilele = a nu mai dori să trăiască; a se sătura de viață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ți s-a urît cu viața? SAHIA, N. 75. DLRLC
      • format_quote Doamne, moșule... se vede că ți-ai urît zilele. CREANGĂ, P. 82. DLRLC
etimologie:
  • limba latină *horrire (= horrere, horrescere). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.