UNCHIAȘ, ❍UNCH(I)EȘ sm. 1 Moșneag, moș, om bătrîn: Am doi unchiași și stau cu spatele la foc amîndoi (GOR.), ghicitoare despre „stîlpii hornului”; de-a baba și uncheșul (PAMF.), joc de copii ¶ 2 Trans. 📆 pl. Unchieșii = MOȘ II 3 [unchiu].

unchéș, uncheși, (unchiaș), s.m. 1. (pop.) Om bătrân; moș, moșneag. 2. (reg.) Unchi: „Untˈeșuc, l-o bătut fecioru ˈmnetale pă a mneu” (Bilțiu, 2007: 220). ■ (onom.) Unchiaș, nume de familie în jud. Maram. – Din unchi + suf. -eș.