3 definiții pentru umilare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UMILA vb. I v. umili.
UMILI, umilesc, vb. IV. 1. Tranz. A face pe cineva să se simtă umil, punîndu-l într-o situație de inferioritate nemeritată, înjosindu-l, jignindu-l. Ai plecat la începutul iernii în împrejurări care te-au umilit și te-au făcut să suferi. PAS, Z. I 273. Cine nu-l știe? și copilul din leagăn îi aude numele cu blăstăm! căci ne-a sărăcit și ne-a umilit! Ne-a bătut și ne-a sîngerat! SADOVEANU, O. VII 62. Tu ai dreptul a schimba-n mormînturi Pentru neatîrnare, oameni și pămînturi, Dar nu ai p-acela ca să-i umilești. BOLINTINEANU, O. 58. Cît mă umilise de tare! Cum îmi căzuse trufia. NEGRUZZI, S. I 6. ◊ Absol. Fig. Munții Moldovei... nu umilesc, nu înfiorează prin măreția sălbatică a Alpilor. GANE, N. I 56. 2. Refl. A adopta o atitudine umilă; a se înjosi. V-a fost frig și v-a fost foame, însă nu v-ați umilit. MACEDONSKI, O. I 96. Își ceru iertare de la toți, umilindu-se. NEGRUZZI, S. I 159. ♦ (Învechit) A adopta o atitudine smerită în fața divinității. Popa slujbele-i citea, De moarte mi-l pregătea, Codrenaș se umilea Și popii gemînd zicea. ALECSANDRI, P. P. 90. 3. Refl. (Învechit și popular) A se îndura, a se înduioșa, a se milostivi. Și de la inimă vă umiliți Ca să-i blagosloviți. SEVASTOS, N. 178. Să n-ai pe nimeni a se umili Ca să-ți tragă clopot sau a te jeli. PANN, P. V. I 126. – Variantă: (învechit) umila, umilez (NEGRUZZI, S. I 104), vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
umili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umilesc, 3 sg. umilește, imperf. 1 umileam; conj. prez. 1 sg. să umilesc, 3 să umilească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
umili, umilescverb
- 1. A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Ai plecat la începutul iernii în împrejurări care te-au umilit și te-au făcut să suferi. PAS, Z. I 273. DLRLC
- Cine nu-l știe? și copilul din leagăn îi aude numele cu blăstăm! căci ne-a sărăcit și ne-a umilit! Ne-a bătut și ne-a sîngerat! SADOVEANU, O. VII 62. DLRLC
- Tu ai dreptul a schimba-n mormînturi Pentru neatîrnare, oameni și pămînturi, Dar nu ai p-acela ca să-i umilești. BOLINTINEANU, O. 58. DLRLC
- Cît mă umilise de tare! Cum îmi căzuse trufia. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
- Munții Moldovei... nu umilesc, nu înfiorează prin măreția sălbatică a Alpilor. GANE, N. I 56. DLRLC
-
- 2. A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- V-a fost frig și v-a fost foame, însă nu v-ați umilit. MACEDONSKI, O. I 96. DLRLC
- Își ceru iertare de la toți, umilindu-se. NEGRUZZI, S. I 159. DLRLC
- 2.1. A adopta o atitudine smerită în fața divinității. DLRLC
- Popa slujbele-i citea, De moarte mi-l pregătea, Codrenaș se umilea Și popii gemînd zicea. ALECSANDRI, P. P. 90. DLRLC
-
-
- 3. A șe îndura, a se înduioșa, a se milostivi. DLRLC
- Și de la inimă vă umiliți Ca să-i blagosloviți. SEVASTOS, N. 178. DLRLC
- Să n-ai pe nimeni a se umili Ca să-ți tragă clopot sau a te jeli. PANN, P. V. I 126. DLRLC
-
etimologie:
- umiliti DEX '09 DEX '98 NODEX
- umil DEX '09 DEX '98