14 definiții pentru umezeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Umiditate. ♦ Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect umed al ochilor. – Umezi + suf. -eală.

umezea sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~ede-, om~, omiza / Pl: ~eli, (îvr) ~ele / E: umezit + -eală] 1-4 Umiditate (1-4). 5 Igrasie. 6 Loc umed (3). 7 Aspect al ochilor înlăcrimați. 8 (Pex) Strălucire a ochilor. 9 (Pex) Duioșie a privirii. 10 Lacrimi. 11 Transpirație. 12 (Fzl; înv) Umoare (1). 13 (Îs) ~ gastrică Suc gastric. 14 (Înv) Sevă.

UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (1); umiditate. ♦ Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect pe care îl au ochii înlăcrimați; p. ext. strălucire a ochilor (din cauza lacrimilor). – Umezi + suf. -eală.

UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (v. umiditate); (concretizat) apa sau vaporii de apă care produc umiditate. Vîntul era cald, usca numaidecît pe obrazul oamenilor umezeala ploii sau a fulgului de zăpadă topit. DUMITRIU, N. 58. Toamna venise, era frig și umezeala pătrundea mădularele. SADOVEANU, O. VI 105. Soarele, de-o suliță înalt pe ceruri, nu sorbise încă umezeala dimineții. HOGAȘ, M. N. 52. Mi-e foame și frig – m-a răzbit umezeala. CARAGIALE, P. 32. ♦ Igrasie. Sala strîmtă... mirosea a umezeală, a pereți reci. DUMITRIU, N. 164. 2. Aspect umed pe care îl au uneori ochii; p. ext. strălucire (din cauza lacrimilor). Ochii lui capătă aceeași umezeală a bucuriilor sincere. SAHIA, N. 35. De dimineață brutarul deschide cuptorul, avînd în ochi umezeala caldă a somnului. DEMETRESCU, O. 115. 3. (Concretizat) Loc umed. Zadarnic piatra cea mormîntală Ne țintuiește sub umezeală. MACEDONSKI, O. I 20. De dorul Ionului Rupsei lemnul domnului Și-l purtai, Pînă-l uscai; Și-l pusei la umezeală, Doar Ioan să-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 155.

UMEZEÁLĂ ~éli f. 1) Însușirea de a fi umed; reveneală; jilăveală. 2) Cantitate de apa sau de vapori de apă dintr-un mediu; jilăveală. 3) Apă îmbibată în pereții unei construcții. /a (se) umezi + suf. ~eală

umezeálă f., pl. elĭ. Apă (picăturĭ, abur) răspîndită pin pămînt, pin zidurĭ, pin aer (igrasie): umezeala aeruluĭ după ploaĭe se măsoară cu igrometru. – Vechĭ și umegĭune, -june. Cp. cu putregĭune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

umezea s. f., g.-d. art. umezelii; pl. umezeli

umezea s. f., g.-d. art. umezelii; pl. umezeli

umezeálă s. f., g.-d. art. umezélii; pl. umezéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UMEZEÁLĂ s. 1. v. umiditate. 2. v. jilăveală. 3. v. igrasie.

UMEZEA s. 1. (FIZ.) umiditate. (~ unui corp.) 2. jilăveală, reveneală, udătură, umiditate, (pop.) udeală, (Olt.) crihală. (~ unui teren.) 3. igrasie, (reg.) mucegăială, reveneală. (~ a pereților.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UMEZEALĂ. Subst. Umezeală, umiditate, umezire, umegiune (rar), umectare (livr.), umidificare, udare, udat, udătură, udăturică (dim.), udeală (pop.), stropeală, stropire, stropit, stropitură; înmuiere, muiat, muiere; îmbibare, infiltrare, impregnare; jilăveală, jilăvire, reveneală (reg.); igrasie. Ploaie; rouă; ceață; lapoviță. Aburire. Abur. Umezitor; umezitor de aer. Stropitoare. Adj. Umed, umezit, umezos (rar), umectat, ud, udat, stropit, plouat; înmuiat, muiat; jilav, jilăvit, reavăn; aburos, aburit, apos, apătos. Igrasios. Plouat; rourat, rouros; cețos. Vb. A (se) umezi, a umecta (livr.), a (se) uda, a (se) stropi; a înmuia, a muia; a se jilăvi, a deveni jilav, a (se) reveni (reg.), a (se) îmbiba, a (se) impregna, a (se) infiltra. A ploua, a roura; a se încețoșa. V. apă, ceață, fenomene atmosferice, ploaie.

Intrare: umezeală
umezeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umezea
  • umezeala
plural
  • umezeli
  • umezelile
genitiv-dativ singular
  • umezeli
  • umezelii
plural
  • umezeli
  • umezelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

umezea, umezelisubstantiv feminin

  • 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Vîntul era cald, usca numaidecît pe obrazul oamenilor umezeala ploii sau a fulgului de zăpadă topit. DUMITRIU, N. 58. DLRLC
    • format_quote Toamna venise, era frig și umezeala pătrundea mădularele. SADOVEANU, O. VI 105. DLRLC
    • format_quote Soarele, de-o suliță înalt pe ceruri, nu sorbise încă umezeala dimineții. HOGAȘ, M. N. 52. DLRLC
    • format_quote Mi-e foame și frig – m-a răzbit umezeala. CARAGIALE, P. 32. DLRLC
    • 1.1. Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: jilăveală
    • 1.2. Loc umed. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Zadarnic piatra cea mormîntală Ne țintuiește sub umezeală. MACEDONSKI, O. I 20. DLRLC
      • format_quote De dorul Ionului Rupsei lemnul domnului Și-l purtai, Pînă-l uscai; Și-l pusei la umezeală, Doar Ioan să-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 155. DLRLC
    • 1.3. Apă îmbibată în pereții unei construcții. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: igrasie
      • format_quote Sala strîmtă... mirosea a umezeală, a pereți reci. DUMITRIU, N. 164. DLRLC
  • 2. Aspect umed al ochilor. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ochii lui capătă aceeași umezeală a bucuriilor sincere. SAHIA, N. 35. DLRLC
    • format_quote De dimineață brutarul deschide cuptorul, avînd în ochi umezeala caldă a somnului. DEMETRESCU, O. 115. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Strălucire a ochilor (din cauza lacrimilor). DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Umezi + sufix -eală. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.