13 definiții pentru umblătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMBLĂTÚRĂ, umblături, s. f. (Pop.) Umblat, mers; umblare. ♦ Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. – Umbla + suf. -ătură.

umblătu sf [At: IORGA, L. II, 56 / V: (îrg) îm~ / Pl: ~ri / E: umbla + -tură] (Pop) 1-4 Umblet (1-2, 9, 15).

UMBLĂTÚRĂ, umblături, s. f. (Pop.) Umblat1, mers; umblare. ♦ Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. – Umbla + suf. -ătură.

UMBLĂTÚRĂ, umblături, s. f. Faptul de a umbla, mers; colindare, cutreierare. După multă umblătură și călcătură... o dat de tîrgul unde era vătaful acela. ȘEZ. VIII 73.

UMBLĂTÚRĂ ~i f. 1) Deplasare istovitoare dintr-un loc în altul pentru rezolvarea unor probleme; alergătură. 2) Mod de a umbla. /a umbla + suf. ~ătură

umblătură f. 1. lucrarea de a umbla și efectul ei; 2. umblare deasă. [Lat. AMBULATURA].

umblătúră f., pl. ĭ (lat. ambulatura, buĭestru). Mers, alergătură: am ostenit de atîta umblătură. – În nord îmbl-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

umblătu (pop.) s. f., g.-d. art. umblăturii; pl. umblături

umblătu (pop.) s. f., g.-d. art. umblăturii; pl. umblături

umblătúră s. f., g.-d. art. umblătúrii; pl. umblătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UMBLĂTÚRĂ s. 1. umblare, umblat, umblet. (După multă ~, a reușit.) 2. v. alergătură.

UMBLĂTU s. 1. umblare, umblat, umblet. (După multă ~, a reușit.) 2. alergare, alergătură, fugă, goană, umblet, (reg.) ștrapaț, (Ban.) prepurtare, (prin Transilv.) ștrapă. (Ceasuri de ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

umblătúră, umblătúri, s.f. (pop.) 1. mers, umblat; fel de a umbla, de a duce picioarele în mers; umblet. 2. umblare deasă; alergătură.

Intrare: umblătură
umblătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umblătu
  • umblătura
plural
  • umblături
  • umblăturile
genitiv-dativ singular
  • umblături
  • umblăturii
plural
  • umblături
  • umblăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

umblătu, umblăturisubstantiv feminin

  • 1. popular Faptul de a umbla, DEX '09 DLRLC
    • format_quote După multă umblătură și călcătură... o dat de tîrgul unde era vătaful acela. ȘEZ. VIII 73. DLRLC
    • 1.1. Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 2. Deplasare istovitoare dintr-un loc în altul pentru rezolvarea unor probleme. NODEX
    sinonime: alergătură
etimologie:
  • Umbla + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.