ujină sf [At: CLEMENS / V: oj~, (reg) hoj~, ojonă, ugi~, ujonă, urj~ / Pl: ~ni / E: slv оужина, srb ušina] (Reg) 1 Gustare între prânz și cină (mai ales vara, la câmp) Si: (reg) chindie (4), cina (10) mică. 2 Moment al zilei în a doua jumătate a timpului dintre amiază și seară Si: chindie (1), toacă, vecernie. 3 Loc pe cer unde ajunge soarele la ujină (2). 4 (Reg) Masa de prânz. 5 (Reg) Amiază (1).

ogină^[1] sf vz ujină

ojină sf vz ujină

ojonă^[1] sf vz ujină

ugină sf vz ujină

ujonă sf vz ujină

urjină sf vz ujină

ujină, ujini, (ujână, ojină), s.f. – (reg.) Masa servită către seară, între orele 16.00 – 17.00 (Bilțiu, 1990); gustare servită între prânz și cină, în zilele lungi de vară (Hotea, 2006); chindie (Bud, 1908): „Când o fo pă la ojină” (Țiplea, 1906: 416); „Joi sara pe la ujină” (Calendar, 1980: 118); „Când era pe la ujină” (Memoria, 2001: 5). – Din sl. užina, cf. magh. ozsona, srb. ušina (Șăineanu, Scriban, DER, MDA).

ujină, -i, (ujână), s.f. – Masa servită către seară, între orele 16.00 – 17.00 (Bilțiu 1990); gustare servită între prânz și cină, în zilele lungi de vară (Hotea 2006): „Joi sara pe la ujină” (Calendar 1980: 118); „Când era pe la ujină” (Memoria 2001: 5). – Din sl. užina, cf. magh. ozsona (DER).