UCIGAȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid¹. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș.

ucigaș, ~ă [At: VARLAAM, C. 230 / V: (îvr) oc~, (rar) ~izaș smf / Pl: ~i, ~e / E: ucig (prezentul indicativ al lui ucide) + -aș] 1 smf Persoană care a ucis sau încearcă să ucidă Si: asasin, (înv) ucigător (3). 2 sma (Mun) Animal sălbatic (mai ales lup). 3 sma (Reg; euf; și în imprecații) Diavol (1). 4 sma (Mun; dep) Ucigaie (2). 5 a (Și fig) Ucigător (1).

UCIGAȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid¹. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. a lui ucide) + suf. -aș.

UCIGAȘ¹ ~ă (~i, ~e) Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. /a ucide + suf. ~aș

ucigaș a. care ucide: cuțit ucigaș. ║ m. asasin.

ucigaș adj. m., s. m., pl. ucigași; adj. f., s. f. ucigașă, art. ucigașa, pl. ucigașe

ucigaș adj. m., s. m., pl. ucigași; adj. f., s. f. ucigașă, pl. ucigașe

ucigaș s. m., adj. m., pl. ucigași; f. sg. ucigașă, g.-d. art. ucigașei, pl. ucigașe

UCIGAȘ s., adj. 1. s., adj. v. criminal. 2. adj. v. ucigător.

UCIGAȘ s., adj. 1. s., adj. asasin, criminal, omorîtor, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ a fost prins.) 2. adj. omorîtor, ucigător, (înv.) pierzător. (Armă ~.)