10 definiții pentru ușurare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UȘURÁRE, ușurări, s. f. Acțiunea de a (se) ușura și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu ușurare = împăcat sufletește, mulțumit. – V. ușura.

UȘURÁRE, ușurări, s. f. Acțiunea de a (se) ușura și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu ușurare = împăcat sufletește, mulțumit. – V. ușura.

ușurare sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 210r/12 / V: iușor~, iușur~, (înv) ușor~ / Pl: ~rări / E: ușura] 1 Scădere a greutății. 2 Micșorare. 3 Eliberare de sub apăsarea unui lucra greu Si: despovărare (1), descătușare (2). 4 (Fig) Eliberare de povară sufletească Si: destindere (4). 5 (Îlav) Cu ~ Împăcat sufletește Si: mulțumit. 6 Alinare (a unei suferințe fizice sau morale) Si: potolire. 7 Ameliorare (a stării unui bolnav) Si: (înv) ușurință (11). 8 Înlesnire în îndeplinirea unui lucra, a unei sarcini. 9 (Determinat prin „soartă”, „viață”) Îmbunătățire. 10 (Pop) Eliberare a femeii de greutatea sarcinii Si: naștere, facere (18).

UȘURÁRE, ușurări, s. f. Acțiunea de a (se) ușura și rezultatul ei. 1. Scădere, reducere a greutății. 2. Diminuare, slăbire, îndepărtare a unui rău fizic sau moral; ameliorare (a stării unui bolnav). I-ar fi fost o ușurare neînchipuită în cătrănirea de acum și ar fi închis ochii cu fața la soare, mulțumit că a pus capăt torturilor de atîta amar de zile. POPA, V. 134. Îi dete de mîncă purcelul; dară ea mărturisi că nu vede nici o ușurare. ISPIRESCU, L. 130. Cu toți doctorii și doctoriile, nu simt nici o ușurare la boala mea. GHICA, A. 591. ◊ Loc. adv. Cu ușurare = ușurat, mulțumit, liniștit. Cînd se isprăvește, amîndoi oftează cu ușurare. SADOVERANU, O. VIII 204. ♦ Micșorare, reducere, degrevare sau anulare (a unei obligații). Cînd s-a pornit războiul pentru neatîrnare, am făgăduit oamenilor ușurări. Nu ne-am ținut de vorbă. PAS, L. II 135. Era vorba despre feluritele și preaștiutele nedreptăți îndurate de țară, despre vlădicii și boierii cei răi, despre grecii haini și despre ușurarea birurilor apăsătoare. GALACTION, O. I 157. Acum cred că ar fi vremea să se facă această ușurare și locuitorilor din Valahia. KOGĂLNICEANU, S. A. 124. 3. Eliberare de sub o povară sufletească; destindere. Tresări, simțind puțină ușurare în suflet. VORNIC, P. 209. ♦ (Determinat prin «soartă», «viață») Îmbunătățire, îndulcire. Făgăduindu-mi milă și ușurare soartei. NEGRUZZI, S. II 231.

ușurare f. acțiunea de a (se) ușura.

ușuráre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a ușura.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ușurare s. f., g.-d. art. ușurării; pl. ușurări

ușurare s. f., g.-d. art. ușurării; pl. ușurări

ușuráre s. f., g.-d. art. ușurării; pl. ușurări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UȘURÁRE s. 1. despovărare. (~ de o greutate.) 2. diminuare, micșorare, reducere. (~ încărcăturii unei nave.) 3. v. alinare. 4. facilitare, favorizare, înlesnire. (~ unei întrevederi.) 5. (mai ales la pl.) facilitate, înlesnire. (S-a bucurat de unele ~ări de plată.) 6. (înv.) răsuflare. (Ce ~ a simțit când...)

UȘURARE s. 1. despovărare. (~ de o greutate.) 2. diminuare, micșorare, reducere. (~ încărcăturii unei nave.) 3. alinare, calmare, domolire, liniștire, potolire, temperare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 4. facilitare, favorizare, înlesnire. (~ unei întrevederi.) 5. (mai ales la pl.) facilitate, înlesnire. (S-a bucurat de unele ~ de plată.) 6. (înv.) răsuflare. (Ce ~ a simțit cînd...)

Intrare: ușurare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușurare
  • ușurarea
plural
  • ușurări
  • ușurările
genitiv-dativ singular
  • ușurări
  • ușurării
plural
  • ușurări
  • ușurărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ușurare, ușurărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) ușura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Scădere, reducere a greutății. DLRLC
    • 1.2. Diminuare, slăbire, îndepărtare a unui rău fizic sau moral; ameliorare (a stării unui bolnav). DLRLC
      • format_quote I-ar fi fost o ușurare neînchipuită în cătrănirea de acum și ar fi închis ochii cu fața la soare, mulțumit că a pus capăt torturilor de atîta amar de zile. POPA, V. 134. DLRLC
      • format_quote Îi dete de mîncă purcelul; dară ea mărturisi că nu vede nici o ușurare. ISPIRESCU, L. 130. DLRLC
      • format_quote Cu toți doctorii și doctoriile, nu simt nici o ușurare la boala mea. GHICA, A. 591. DLRLC
      • 1.2.1. Micșorare, reducere, degrevare sau anulare (a unei obligații). DLRLC
        • format_quote Cînd s-a pornit războiul pentru neatîrnare, am făgăduit oamenilor ușurări. Nu ne-am ținut de vorbă. PAS, L. II 135. DLRLC
        • format_quote Era vorba despre feluritele și preaștiutele nedreptăți îndurate de țară, despre vlădicii și boierii cei răi, despre grecii haini și despre ușurarea birurilor apăsătoare. GALACTION, O. I 157. DLRLC
        • format_quote Acum cred că ar fi vremea să se facă această ușurare și locuitorilor din Valahia. KOGĂLNICEANU, S. A. 124. DLRLC
    • 1.3. Eliberare de sub o povară sufletească. DLRLC
      sinonime: destindere
      • format_quote Tresări, simțind puțină ușurare în suflet. VORNIC, P. 209. DLRLC
      • 1.3.1. Determinat prin «soartă», «viață»: îmbunătățire, îndulcire. DLRLC
        • format_quote Făgăduindu-mi milă și ușurare soartei. NEGRUZZI, S. II 231. DLRLC
etimologie:
  • vezi ușura DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.