6 definiții pentru ușurel (adv.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2.Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică.

UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2.Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică.

ușurel, ~ea, ~i [At: DRLU / V: (reg) ișorea, iuș~ a, ușor~, ușuri a / Pl: ~ei, ~ele / E: ușor4 + ~el, -ea; ușurică css] 1 a Cam ușor4 (1). 2 a Care nu conține greutăți. 3 a (Îe) ~ de (sau la) minte Cu minte puțină. 4 a (Îae) Slab de minte. 5 a Zăpăcit. 6 a (D. soldați) Care poartă armament puțin, având posibilitatea de a se deplasa repede. 7 a (Fig; d. persoane) Care nu are bani Si: lefter. 8 a Care a pierdut toți banii (la un joc de noroc). 9 a (D. hrană, alimente) Puțin consistent Si: sărac. 10 a Lipsit de dificultate. 11 a (Reg; îe) (A fi) ~ de cap (sau la minte) (A fi) ager la minte. 12 a (Îae) (A fi) ușor la minte. 13 a Gingaș (2). 14 a Trecător. 15 a (D. nori) Diafan (1). 16 a Fără dificultate Cf ușor4 (47). 17 a (D. boli) Lipsit de gravitate. 18 a Care se vindecă ușor. 19 a Simplu. 20 a Neserios. 21 a (D. scriitori; pex d. operele lor) Fără adâncime de gândire. 22 a Fără valoare. 23 a Superficial. 24 a Neprețios. 25 av Fără intensitate Si: ușor4 (76). 26 av (Îe) (Mai) ~ Se spune într-o situație în care nu trebuie să te pripești. 27 av (Îae) Se spune pentru a recomanda liniște, tăcere. 28 s (Îe) A lua (pe cineva) cu ~ul A proceda cu blândețe, cu răbdare, cu tact. 29 av Vioi. 30 av Suav. 31 av (Fam; îe) Pe ~ Pe puțin. 32 av (îae) În cel mai bun caz. 33 av (Îe) A fi îmbrăcat ~ A fi îmbrăcat subțire. 34 av Lipsit de profunzime Si: ușor4 (62). 35 av (Reg) Indecent.

UȘURÉL1 adv. Diminutiv al lui ușor1. 1. v. ușor (1). Vîntul stîrnise herghelia de nori Și iarba foșnea ușurel, uneori. DEȘLIU, G. 41. Din cînd în cînd cîte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, fîlfîind ușurel, la fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 216. Vîntul abia adia și clătina ușurel frunzele. ISPIRESCU, L. 292. 2. v. ușor (3). Vorbea ușurel, ca de ceva neînsemnat. DUMITRIU, P. F. 51. 3. v. ușor (4). Adevărat, n-are de unde să știe... zice femeia stăpînindu-se și închizînd ușurel din pleoape. SADOVEANU, O. VIII 187.

ușurel a. și adv. 1. cam ușor; 2. fig. care nu e serios.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UȘUREL adv. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.)

Intrare: ușurel (adv.)
ușurel3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • ușurel

ușurel (adv.)

  • 1. Diminutiv al lui ușor (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agale 3 exemple
    exemple
    • Cu sensurile pentru ușor (1.).
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Vîntul stîrnise herghelia de nori Și iarba foșnea ușurel, uneori. DEȘLIU, G. 41.
        surse: DLRLC
      • Din cînd în cînd cîte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, fîlfîind ușurel, la fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 216.
        surse: DLRLC
      • Vîntul abia adia și clătina ușurel frunzele. ISPIRESCU, L. 292.
        surse: DLRLC
    • Cu sensul pentru ușor (3.).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vorbea ușurel, ca de ceva neînsemnat. DUMITRIU, P. F. 51.
        surse: DLRLC
    • Cu sensul pentru ușor (4.).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Adevărat, n-are de unde să știe... zice femeia stăpînindu-se și închizînd ușurel din pleoape. SADOVEANU, O. VIII 187.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Ușor (1.) + sufix -el, -ea, -ică.
    surse: DEX '09 DEX '98