13 definiții pentru ușor (adv.) ușure


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UȘÓR2, -OÁRĂ, (I, II) ușori, -oare, adj., (III) adv. I. Adj. 1. Care are greutate mică, care cântărește puțin, care exercită o presiune redusă asupra suprafeței pe care stă. ◊ Industrie ușoară = grup de ramuri industriale care produc bunuri de consum și articole tehnice necesare industriei, agriculturii, transporturilor etc. Categorie ușoară = categorie la box, lupte și haltere, care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 și 61 kg. ◊ Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! ♦ (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă. ♦ Care nu poartă sau nu conține greutăți. ◊ Expr. (A fi) cu inima ușoară = (a fi) vesel, voios. (Adverbial) (A fi) îmbrăcat ușor = (a fi) îmbrăcat cu haine subțiri. ♦ (Despre trupe) Care poartă armament puțin, putându-se deplasa cu repeziciune. 2. (Despre alimente) Care se digeră cu ușurință, care nu cade greu la stomac. 3. Iute, sprinten, vioi. ♦ Suplu, gingaș, fin. ♦ (Despre pas; p. ext. despre mers) Care abia atinge pământul; p. ext. fără zgomot. 4. (Despre urme, linii etc.) Care este (sau pare a fi) făcut printr-o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă. 5. Mic, puțin, redus (ca volum, amploare, consistență, intensitate). ♦ (Despre somn) Din care te trezești cu ușurință la cea mai mică gălăgie; p. ext. liniștit, odihnitor. ♦ (Despre forme de relief) Domol, lin3, dulce. ♦ (Despre țesături; p. anal. despre aburi, ceață) Rar, subțire, fin. II. Adj. 1. Care este lesne de suportat, de îndurat; (despre boli) lipsit de gravitate; (despre obligații materiale) care nu împovărează; mic. ♦ (Despre legi, pedepse) Lipsit de asprime; indulgent. ♦ (Despre viață, trai) Fără griji; comod, bun. ◊ (Reg.; substantivat; în expr.) Mai cu ușorul = mai bine, mai fără griji. 2. Care nu prezintă dificultăți, care este lesne de înțeles sau de realizat; simplu. ◊ Muzică ușoară = gen muzical cult (vocal sau instrumental) larg accesibil publicului prin caracterul melodios, distractiv, prin tematica direct legată de preocupările, sentimentele, aspirațiile oamenilor. ◊ Loc. adv. (Pop.; substantivat) Cu ușorul = lesne, comod, fără pericol. ♦ (Despre drumuri) Bun, practicabil. 3. Lipsit de seriozitate, superficial; frivol. ◊ Moravuri ușoare = purtări, practici imorale. ♦ Fără importanță; neînsemnat. III. Adv. 1. Încet, domol, lin3; fără zgomot. 2. Cu ușurință, fără efort; lesne, comod. 3. Fără seriozitate; în mod superficial, ușuratic. ◊ Expr. A lua ușor sau a trece ușor peste un lucru = a nu acorda importanța cuvenită unui lucru. 4. Puțin. [Var.: (înv. și reg.) ușúre adj., adv.] – Din [mai] iușor (înv. „ușor2” < lat. levis + suf. -ușor).

UȘÓR2, -OÁRĂ, (I, II) ușori, -oare, adj., (III) adv. I. Adj. 1. Care are greutate mică, care cântărește puțin, care exercită o presiune redusă asupra suprafeței pe care stă. ◊ Industrie ușoară = grup de ramuri industriale care produc bunuri de consum și articole tehnice necesare industriei, agriculturii, transporturilor etc. Categorie ușoară = categorie la box, lupte și haltere, care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 și 61 kg. ◊ Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! ♦ (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă. ♦ Care nu poartă sau nu conține greutăți. ◊ Expr. (A fi) cu inima ușoară = (a fi) vesel, voios. (Adverbial) (A fi) îmbrăcat ușor = (a fi) îmbrăcat cu haine subțiri. ♦ (Despre trupe) Care poartă armament puțin, putându-se deplasa cu repeziciune. 2. (Despre alimente) Care se digeră cu ușurință, care nu cade greu la stomac. 3. Iute, sprinten, vioi. ♦ Suplu, gingaș, fin. ♦ (Despre pas; p. ext. despre mers) Care abia atinge pământul; p. ext. fără zgomot. 4. (Despre urme, linii etc.) Care este (sau pare a fi) făcut printr-o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă. 5. Mic, puțin, redus (ca volum, amploare, consistență, intensitate). ♦ (Despre somn) Din care te trezești cu ușurință la cea mai mică gălăgie; p. ext. liniștit, odihnitor. ♦ (Despre forme de relief) Domol, lin3, dulce. ♦ (Despre țesături; p. anal. despre aburi, ceață) Rar, subțire, fin. II. Adj. 1. Care este lesne de suportat, de îndurat; (despre boli) lipsit de gravitate; (despre obligații materiale) care nu împovărează; mic. ♦ (Despre legi, pedepse) Lipsit de asprime; indulgent. ♦ (Despre viață, trai) Fără griji; comod, bun. ◊ (Reg.; substantivat; în expr.) Mai cu ușorul = mai bine, mai fără griji. 2. Care nu prezintă dificultăți, care este lesne de înțeles sau de realizat; simplu. ◊ Muzică ușoară = gen muzical cult (vocal sau instrumental) larg accesibil publicului prin caracterul melodios, distractiv, prin tematica direct legată de preocupările, sentimentele, aspirațiile oamenilor. ◊ Loc. adv. (Pop.; substantivat) Cu ușorul = lesne, comod, fără pericol. ♦ (Despre drumuri) Bun, practicabil. 3. Lipsit de seriozitate, superficial; frivol. ◊ Moravuri ușoare = purtări, practici imorale. ♦ Fără importanță; neînsemnat. III. Adv. 1. Încet, domol, lin3; fără zgomot. 2. Cu ușurință, fără efort; lesne, comod. 3. Fără seriozitate; în mod superficial, ușuratic. ◊ Expr. A lua ușor sau a trece ușor peste un lucru = a nu acorda importanța cuvenită unui lucru. 4. Puțin. [Var.: (înv. și reg.) ușúre adj., adv.] – Din [mai] iușor (înv. „ușor2” < lat. levis + suf. -ușor).

UȘÓR1 adv. 1. Încet, domol, lin. Bate ușor vîntul. STANCU, D. 19. Ziceți-i ușor, ca o adiere... cu foc, iubiților. SADOVEANU, O. I 402. ♦ (Pe lîngă verbe de mișcare) Fără zgomot, fără să apese pasul. Pășește ușor. 2. Cu ușurință, fără complicații, fără efort; lesne, comod, în voie. Toate acestea le știu și a fost ușor să le aflu. C. PETRESCU, C. V. 108. A murit ușor, ca un pui de găină. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 36. E sat dincolo – drum umblat Și dealul mic, ușor să-l sui. COȘBUC, P. I 232. Nu se putea călători așa de ușor și fără primejdii ca în ziua de astăzi. CREANGĂ, O. A. 220. 3. Fără seriozitate, fără adîncime; superficial, ușuratic. Mai tîrziu va vide că, deși m-am purtat ușor, nu am făcut nimică de nevrednic. KOGĂLNICEANU, S. 139. ◊ Expr. A lua ușor un lucru (sau a trece ușor peste un lucru) = a nu da prea mare importanță unui lucru, a-l privi în mod superficial, a nu-l aprofunda. Hotărîse să treacă ușor pe deasupra faptelor. VORNIC, P. 181. A lua viața ușor = a nu-și face griji, necazuri. Cînta, juca și lua viața ușor. DUMITRIU, P. F. 57. 4. Puțin. A început să vorbească cu glasul ușor tremurat. REBREANU, R. I 234.

UȘÓR1 adv. 1) Fără intensitate. A lovi ~. 2) Cu vioiciune; vioi. A merge ~. 3) Fără efort. A răzbate ~.A scăpa ~ a se alege cu mici neplăceri; a ieși fără mari dificultăți dintr-o încurcătură. 4) În mod neserios; fără a acorda importanța cuvenită. A privi ~ lucrurile. 5) În măsură mică; un pic; puțin. A sufla ~. /<lat. levis

ușor a. și adv. 1. care nu trage mult în cumpănă, care nu apasă tare: sarcină ușoară; 2. puțin sensibil: o boare ușoară, haine ușoare; 3. sprinten: pas ușor, cavalerie ușoară; 4. lesne de mistuit: mâncări ușoare; 5. superficial: ideie ușoară; poezii ușoare, poezii scurte despre un subiect puțin important; 6. fig. nestatornic, frivol: ușor la minte; 7. care se poate face fără greutate: lucrare ușoară; 8. care nu trădează vr’o sforțare: stil curgător și ușor. [Vechiu-rom. iușor, diminutiv din iu = lat. LEVIS].

UȘÚRE adj., adv. v. ușor2.

UȘÚRE adj., adv. v. ușor2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UȘÓR adj., adv. 1. adj. v. subțire. 2. adj. v. lejer. 3. adj. v. rar. 4. adj. v. lin. 5. adj. blând, calm, domol, lin, liniștit, moderat, molcom, potolit. (Vânt ~; ploaie ~oară.) 6. adj. v. slab. 7. adj. accesibil, elementar, simplu. (Cunoștințe cât mai ~oare, pentru cei mici.) 8. adj. facil, necomplicat, nedificil, simplu. (O problemă ~oară la matematică.) 9. adv. v. comod. 10. adj. v. lesnicios. 11. adv. v. lesne. 12. adj. v. comod. 13. adj. v. benign. 14. adj. v. neimportant. 15. adv. blând, lin, (înv. și pop.) molcomiș. (Seara coboară ~.) 16. adj. v. frugal. 17. adv. puțin. (Cu glasul ~ tremurat.)

OR adj., adv. 1. adj. subțire, (înv.) sprinten. (O haină ~ de vară.) 2. adj. comod, lejer. (Poartă un capod ~.) 3. adj. rar, subțire, transparent, (înv.) ușure. (O ceață ~.) 4. adj. domol, lin, (înv.) ușure, (fig.) blînd, dulce, molatic. (O pantă ~.) 5. adj. blînd, calm, domol, lin, liniștit, moderat, molcom, potolit. (Vînt ~; ploaie ~.) 6. adj. mic, slab. (O ~ furtună de praf.) 7. adj. accesibil, elementar, simplu. (Cunoștințe cît mai ~ pentru cei mici.) 8. adj. facil, necomplicat, nedificil, simplu. (O problemă ~ la matematică.) 9. adv. comod, facil, lesne. (Rezolvă ~ problema.) 10. adj. comod, facil, lesnicios. (O cale de rezolvare ~.) 11. adv. comod, îndemînă, lesne. (Îi e mai ~ să spună că...) 12. adj. comod, liniștit, tihnit. (O viață ~.) 13. adj. (MED.) benign, curabil, vindecabil. (Formă ~ a unei boli.) 14. adj. mic, neimportant, neînsemnat. (O greșeală ~ de ortografie.) 15. adv. blînd, lin, (înv. și pop.) molcomiș. (Seara coboară ~.) 16. adv. puțin. (Cu glasul ~ tremurat.)

Ușor ≠ anevoie, anevoios, dificil, grav, greu


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ușór (ușoáră), adj.1. Cu greutate mică. – 2. Iute, sprinten, vioi. – 3. Neînsemnat, nesemnificativ. – 4. Superficial, fără consistență. – 5. Inconstant, schimbător. – 6. Lasciv. – 7. Facil, factibil, lesne de făcut. – 8. (Adv.) În mod lejer, facil. – Var. ușure, înv. i(u)șor. Mr. li(c)șor, megl. licșor. Lat. lĕvis (Pascu, Beiträge, 12; Tiktin; REW 5004; Skok, ZRPh., LIV, 181). Der. nu este simplă. Se poate presupune un rezultat rom. *lieu (cf. it. lieve, prov. leu), cu suf. -șor.Der. ușura, vb. (a face mai ușor; a scădea din greutate; a calma, a seda, a liniști); ușurătate, s. f. (lejeritate, nesocotință; facilitate), înv.; ușuratic (var. ușuratec), adj. (nesocotit, inconstant); ușurel, adj. (mai ușor; adv., încet, cu calm); ușurime, s. f. (ușurință, agilitate; nesocotință, inconstanță); ușurință, s. f. (înv., înviorare; facilitate, nesocotință).

Intrare: ușor (adv.)
ușor3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • or
ușure2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • ure

ușor (adv.) ușure

  • 1. Lin (1.); fără zgomot.
    exemple
    • Bate ușor vîntul. STANCU, D. 19.
      surse: DLRLC
    • Ziceți-i ușor, ca o adiere... cu foc, iubiților. SADOVEANU, O. I 402.
      surse: DLRLC
    • Pășește ușor.
      surse: DLRLC
  • 2. Cu ușurință, fără efort.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: comod lesne 4 exemple
    exemple
    • Toate acestea le știu și a fost ușor să le aflu. C. PETRESCU, C. V. 108.
      surse: DLRLC
    • A murit ușor, ca un pui de găină. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 36.
      surse: DLRLC
    • E sat dincolo – drum umblat Și dealul mic, ușor să-l sui. COȘBUC, P. I 232.
      surse: DLRLC
    • Nu se putea călători așa de ușor și fără primejdii ca în ziua de astăzi. CREANGĂ, O. A. 220.
      surse: DLRLC
  • 3. Fără seriozitate; în mod superficial.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ușuratic un exemplu
    exemple
    • Mai tîrziu va vide că, deși m-am purtat ușor, nu am făcut nimică de nevrednic. KOGĂLNICEANU, S. 139.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A lua ușor sau a trece ușor peste un lucru = a nu acorda importanța cuvenită unui lucru.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Hotărîse să treacă ușor pe deasupra faptelor. VORNIC, P. 181.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie A lua viața ușor = a nu-și face griji, necazuri.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cînta, juca și lua viața ușor. DUMITRIU, P. F. 57.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • A început să vorbească cu glasul ușor tremurat. REBREANU, R. I 234.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • [mai] iușor (învechit „ușor (1.)” din limba latină levis + sufix -ușor).
    surse: DEX '09