UȘIER, ușieri, s. m. Om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă). [Pr.: -și-er] – Ușă + suf. -ier (după fr. huissier).

ușier sm [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i / E: ușă + -ier după fr huissier] (Iuz) Om de serviciu la unele birouri sau instituții publice Si: aprod (12), odagiu, odăiaș.

UȘIER, ușieri, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă). [Pr.: -și-er] – Ușă + suf. -ier (după fr. huissier).

UȘIER, ușieri, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu la unele birouri sau instituții publice (instanțe judecătorești, ministere etc.); aprod. De la ușier pînă la prezident, cu toții îi surîdeau în mod amical. La TDRG.

UȘIER ~i m. Om de serviciu la ușa unei instituții; persoană care supraveghează intrarea într-un local public. [Sil. -și-er] /ușă + suf. ~ier

ușier m. 1. cel ce stă în anticamera suveranilor, miniștrilor, etc. spre a introduce persoanele ce primesc; 2. cel însărcinat a face serviciul ședințelor în unele adunări.

ușiar sm vz ușier

ușér m. (d. ușă). Vechĭ. Un boĭer moldovenesc care avea grija să introducă la domn pe oaspețiĭ Turcĭ maĭ însemnațĭ. Azĭ. Ușier (după fr. huissier). Aprod care stă la ușa unuĭ mare funcționar. Servitor care face serviciŭ la cameră și la senat în timpul ședințelor ș. a. V. portar, dorobanț, pedel, planton.

ușier (aprod) (înv.) (desp. -și-er) s. m., pl. ușieri

ușier (om de serviciu) (-și-er) s. m., pl. ușieri

ușier s. m. (sil. -și-er), pl. ușieri

ușier

UȘIER s. (înv.) aprod. (~ al unei instituții.)

UȘIER s. (înv.) aprod. (~ al unei instituții.)

ușier, ușieri s. m. (Înv.) Ostiar. – Din ușă + suf. -ar.