7 definiții pentru ușurel (adv.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UȘUREL, -EA, -ICĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2.Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică.

UȘUREL, -EA, -ICĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2.Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică.

ușurel, ~ea, ~i [At: DRLU / V: (reg) ișorea, iuș~ a, ușor~, ușuri a / Pl: ~ei, ~ele / E: ușor4 + ~el, -ea; ușurică css] 1 a Cam ușor4 (1). 2 a Care nu conține greutăți. 3 a (Îe) ~ de (sau la) minte Cu minte puțină. 4 a (Îae) Slab de minte. 5 a Zăpăcit. 6 a (D. soldați) Care poartă armament puțin, având posibilitatea de a se deplasa repede. 7 a (Fig; d. persoane) Care nu are bani Si: lefter. 8 a Care a pierdut toți banii (la un joc de noroc). 9 a (D. hrană, alimente) Puțin consistent Si: sărac. 10 a Lipsit de dificultate. 11 a (Reg; îe) (A fi) ~ de cap (sau la minte) (A fi) ager la minte. 12 a (Îae) (A fi) ușor la minte. 13 a Gingaș (2). 14 a Trecător. 15 a (D. nori) Diafan (1). 16 a Fără dificultate Cf ușor4 (47). 17 a (D. boli) Lipsit de gravitate. 18 a Care se vindecă ușor. 19 a Simplu. 20 a Neserios. 21 a (D. scriitori; pex d. operele lor) Fără adâncime de gândire. 22 a Fără valoare. 23 a Superficial. 24 a Neprețios. 25 av Fără intensitate Si: ușor4 (76). 26 av (Îe) (Mai) ~ Se spune într-o situație în care nu trebuie să te pripești. 27 av (Îae) Se spune pentru a recomanda liniște, tăcere. 28 s (Îe) A lua (pe cineva) cu ~ul A proceda cu blândețe, cu răbdare, cu tact. 29 av Vioi. 30 av Suav. 31 av (Fam; îe) Pe ~ Pe puțin. 32 av (îae) În cel mai bun caz. 33 av (Îe) A fi îmbrăcat ~ A fi îmbrăcat subțire. 34 av Lipsit de profunzime Si: ușor4 (62). 35 av (Reg) Indecent.

UȘUREL1 adv. Diminutiv al lui ușor1. 1. v. ușor (1). Vîntul stîrnise herghelia de nori Și iarba foșnea ușurel, uneori. DEȘLIU, G. 41. Din cînd în cînd cîte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, fîlfîind ușurel, la fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 216. Vîntul abia adia și clătina ușurel frunzele. ISPIRESCU, L. 292. 2. v. ușor (3). Vorbea ușurel, ca de ceva neînsemnat. DUMITRIU, P. F. 51. 3. v. ușor (4). Adevărat, n-are de unde să știe... zice femeia stăpînindu-se și închizînd ușurel din pleoape. SADOVEANU, O. VIII 187.

ușurel a. și adv. 1. cam ușor; 2. fig. care nu e serios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UȘUREL adv. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.)

Intrare: ușurel (adv.)
ușurel3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • ușurel
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ușureladverb

  • 1. Diminutiv al lui ușor (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: agale
    • format_quote Cu sensurile pentru ușor (1.). DLRLC
      • format_quote Vîntul stîrnise herghelia de nori Și iarba foșnea ușurel, uneori. DEȘLIU, G. 41. DLRLC
      • format_quote Din cînd în cînd cîte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, fîlfîind ușurel, la fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 216. DLRLC
      • format_quote Vîntul abia adia și clătina ușurel frunzele. ISPIRESCU, L. 292. DLRLC
    • format_quote Cu sensul pentru ușor (3.). DLRLC
      • format_quote Vorbea ușurel, ca de ceva neînsemnat. DUMITRIU, P. F. 51. DLRLC
    • format_quote Cu sensul pentru ușor (4.). DLRLC
      • format_quote Adevărat, n-are de unde să știe... zice femeia stăpînindu-se și închizînd ușurel din pleoape. SADOVEANU, O. VIII 187. DLRLC
etimologie:
  • Ușor (1.) + sufix -el, -ea, -ică. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.