11 definiții pentru ușcioară
din care- explicative (6)
- morfologice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UȘCIOARĂ, ușcioare, s. f. (Rar) Ușiță. [Var.: uscioară s. f.] – Ușiță + suf. -ioară.
UȘCIOARĂ, ușcioare, s. f. (Rar) Ușiță. [Var.: uscioară s. f.] – Ușiță + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ușcioară sf [At: HERODOT (1645), 74 / V: usci~, uști~ / Pl: ~re și (reg) ~ori / E: ușiță + -ioară] 1-2 (Pop; șhp) Ușiță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UȘCIOARĂ, ușcioare, s. f. Ușiță. Știa la el cheia de la ușcioara altarului. GALACTION, O. I 185. În ascunzătoarea ce este în colț la dreapta... este o ușcioară. ISPIRESCU, L. 143. Ușcioara tăinuită se deschide. NEGRUZZI, S. III 492. – Variantă: uscioară (COȘBUC, P. I 98) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
USCIOARĂ s. f. v. ușcioară.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
USCIOARĂ s. f. v. ușcioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
USCIOARĂ s. f. v. ușcioară.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
uscioară sf vz ușcioară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uștioară sf vz ușcioară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ușcioară (rar) s. f., g.-d. art. ușcioarei; pl. ușcioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ușcioară (rar) s. f., g.-d. art. ușcioarei; pl. ușcioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ușcioară s. f., g.-d. art. ușcioarei; pl. ușcioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ușcioară
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ușcioară, -re.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ușcioară, ușcioaresubstantiv feminin
- 1. Ușiță. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ușiță
- Știa la el cheia de la ușcioara altarului. GALACTION, O. I 185. DLRLC
- În ascunzătoarea ce este în colț la dreapta... este o ușcioară. ISPIRESCU, L. 143. DLRLC
- Ușcioara tăinuită se deschide. NEGRUZZI, S. III 492. DLRLC
-
etimologie:
- Ușiță + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.