11 definiții pentru ușarnic (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic.

arnic, ~ă [At: ANON. CAR. / V: ușer~, ușier~ (P: ~și-er~) smf, a / Pl: ~ici, ~ice / E: ușă + -arnic] 1-2 smf, a (Persoană) care umblă pe ușile altora deoarece nu-i place să stea acasă Si: (reg) odăielnic. 3-4 smf, a (Persoană) care pierde vremea umblând fără rost pe străzi Si: ulițarnic. 5 sf Femeie desfrânată.

ARNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic.

ARNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care nu se ține de casă; care umblă pe la case străine. /ușă + suf. ~arnic

ușárnic, -ă adj. (d. ușă. Cp. cu ulițarnic). Care umblă pe la ușile altora, haĭmana, vagabond, soĭ răŭ. – În est pop. ușărnic.

ernic, ~ă a, s vz ușarnic

ușiernic, ~ă a, smf vz ușarnic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arnic (pop.) adj. m., s. m., pl. arnici; adj. f., s. f. arnică, pl. arnice

arnic (pop.) adj. m., s. m., pl. arnici; adj. f., s. f. arnică, pl. arnice

arnic s. m., adj. m., pl. arnici; f. sg. arnică, g.-d. art. arnicei, pl. arnice

Intrare: ușarnic (adj.)
ușarnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arnic
  • arnicul
  • arnicu‑
  • arnică
  • arnica
plural
  • arnici
  • arnicii
  • arnice
  • arnicele
genitiv-dativ singular
  • arnic
  • arnicului
  • arnice
  • arnicei
plural
  • arnici
  • arnicilor
  • arnice
  • arnicelor
vocativ singular
plural
ușiernic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arnic, ușarnicisubstantiv masculin
arnică, ușarnicesubstantiv feminin
arnic, ușarnicăadjectiv

  • 1. popular depreciativ (Persoană) Care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote La noi s-aduna zilnic un guraliv sobor: cocoșnețe de mahala, ușarnice... preotese, moașe. M. I. CARAGIALE, C. 75. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Șezi lipcă unde te duci și scoți sufletul din om cu obrăzniciile tale, ușernic ce ești! CREANGĂ, A. 46. DLRLC
etimologie:
  • Ușă + sufix -arnic. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.