11 definiții pentru ușarnic (adj.)
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UȘARNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic.
ușarnic, ~ă [At: ANON. CAR. / V: ușer~, ușier~ (P: ~și-er~) smf, a / Pl: ~ici, ~ice / E: ușă + -arnic] 1-2 smf, a (Persoană) care umblă pe ușile altora deoarece nu-i place să stea acasă Si: (reg) odăielnic. 3-4 smf, a (Persoană) care pierde vremea umblând fără rost pe străzi Si: ulițarnic. 5 sf Femeie desfrânată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UȘARNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
UȘARNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care nu se ține de casă; care umblă pe la case străine. /ușă + suf. ~arnic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ușárnic, -ă adj. (d. ușă. Cp. cu ulițarnic). Care umblă pe la ușile altora, haĭmana, vagabond, soĭ răŭ. – În est pop. ușărnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ușernic, ~ă a, s vz ușarnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ușiernic, ~ă a, smf vz ușarnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ușarnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușarnici; adj. f., s. f. ușarnică, pl. ușarnice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ușarnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușarnici; adj. f., s. f. ușarnică, pl. ușarnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ușarnic s. m., adj. m., pl. ușarnici; f. sg. ușarnică, g.-d. art. ușarnicei, pl. ușarnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ușarnic.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ușarnic, ușarnicisubstantiv masculin ușarnică, ușarnicesubstantiv feminin ușarnic, ușarnicăadjectiv
- 1. (Persoană) Care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- La noi s-aduna zilnic un guraliv sobor: cocoșnețe de mahala, ușarnice... preotese, moașe. M. I. CARAGIALE, C. 75. DLRLC
- Șezi lipcă unde te duci și scoți sufletul din om cu obrăzniciile tale, ușernic ce ești! CREANGĂ, A. 46. DLRLC
-
etimologie:
- Ușă + sufix -arnic. DEX '09 DEX '98 NODEX