opțiuni
  • info

7 definiții pentru tăinuitoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂINUITOR, -OARE, tăinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care tăinuiește, care ascunde ceva. 2. S. m. și f. Persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc. [Pr.: -nu-i-] – Tăinui + suf. -tor.

TĂINUITOR, -OARE, tăinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care tăinuiește, care ascunde ceva. 2. S. m. și f. Persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc. [Pr.: -nu-i-] – Tăinui + suf. -tor.

tăinuitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 191v/32 / P: ~nu-i~ / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: tăinui + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care tăinuiește (1) ceva. 3 smf (Jur) Persoană care săvârșește o tăinuire (5). 4 smf (Îvr) Persoană de încredere Si: (înv) sfetnic.

TĂINUITOR2, -OARE, tăinuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucrurile provenite dintr-un furt.

TĂINUITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care tăinuiește pe cineva sau ceva. [Sil. -nu-i-] /a tăinui + suf. ~tor

tăĭnuitór, -oáre s. Acela care tăĭnuĭește (o crimă, un furt, un lucru furat): tăĭnuitoriĭ trebuĭe să fie pedepsițĭ ca și făptașiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăinuitor (desp. -nu-i-) adj. m., s. m., pl. tăinuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. tăinuitoare

tăinuitor (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. tăinuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. tăinuitoare

Intrare: tăinuitoare
  • silabație: tăi-nu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăinuitoare
  • tăinuitoarea
plural
  • tăinuitoare
  • tăinuitoarele
genitiv-dativ singular
  • tăinuitoare
  • tăinuitoarei
plural
  • tăinuitoare
  • tăinuitoarelor
vocativ singular
  • tăinuitoare
  • tăinuitoareo
plural
  • tăinuitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăinuitor, tăinuitorisubstantiv masculin
tăinuitoare, tăinuitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Tăinui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.