16 definiții pentru turturea turturică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURTUREÁ, turturele, s. f. Pasăre călătoare asemănătoare cu porumbelul, brună-roșcată pe spate și cu pete negre mărginite cu alb pe laturile gâtului (Streptopelia turtur).Lat. turburella.

turturea sf [At: PSALT. HUR. 71v/3 / V: (reg) torto~, ~terele, ~ulea, ~uă / Pl: ~ele, (reg) ~ere / E: ml turturella] 1 (Și, reg, îc ~-sălbatică, ~-plângătoare) Pasăre călătoare, mai mică decât porumbelul, brun-roșcată pe spate și cu pete negre tivite cu alb pe laturile gâtului Si: turturică (1), (îvr) turturelă, (reg) porumbel-sălbatic, porumbelul-lui-Noe, tură3, turtucă2, turtură, turturiță, turturuță (Streptopelia turtur). 2 (Orn; reg; șîc ~-gugușea) Guguștiuc (Streptopelia decaocto). 3 (Bot; reg) Turtă (44) (Carlina acaulis). 4 (Bot; reg) Turtă (45) (Carlina vulgaris). 5 (Reg) Planta erbacee Saxifraga rocheliana.

TURTUREÁ, turturele, s. f. Pasăre călătoare asemănătoare cu porumbelul, brună-roșcată pe spate și cu pete negre mărginite cu alb pe laturile gâtului; turturică (Streptopelia turtur).Lat. turburella.

TURTUREÁ, -ÍCĂ, turturele, s. f. Pasăre înrudită cu porumbelul, ceva mai mică decît acesta, cu pene de obicei cenușii, cu gîtul scurt și cu coada lungă (Streptopelia turtur). Dintr-un desiș din vale, vine pînă la noi un huruit dulce, înăbușit, de turturică. SADOVEANU, O. VII 216. I-auzi privighetorile ce haz fac. I-auzi turturelele cum se îngînă. CREANGĂ, P. 129. Fă-mă pui de turturea, Să mă duc la mîndra mea. HODOȘ, P. P. 57. ◊ Fig. Maman, cu-cu! – Cu-cu! turturica maichii! DELAVRANCEA, O. II 336.

TURTUREÁ ~éle f. Pasăre migratoare cu penaj cenușiu, asemănătoare cu porumbelul, dar mai mică, cu gâtul scurt, cu coada lungă și cu pete negre în jurul gâtului. [Art. turtureaua; G.-D. turturelei; Var. turturică] /<lat. turturella

turtureá și -rícă f., pl. ele (lat. tŭrturĕlla și -rĭlla, dim. d. tŭrtŭr; it. tórtora și tórtola, dim. tortorella și -lella; fr. tourterelle; sp. tórtola, dim. tortolilla. V. gărgăriță). O pasăre sălbatică din neamu porumbuluĭ, dar puțin maĭ mică (Are un gungurit particular și cam trist. E simbolu fidelitățiĭ în amor).

TURTURÍCĂ, turturele, s. f. Turturea. – Turturea + suf. -ică.

TURTURÍCĂ, turturele, s. f. (Ornit.) Turturea. – Turturea + suf. -ică.

turturică f. soiu de porumbiță dar mai mică, bună de mâncat. [Lat. TURTURILLA].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turtureá/turturícă s. f., art. turtureáua/turturíca, g.-d. art. turturélei; pl. turturéle, art. turturélele

turtureá / turturícă s.f., art. turtureáua / turturíca, g.-d. art. turturélei; pl. turturéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURTUREÁ s. (ORNIT.; Streptopelia turtur) porumbel sălbatic, (reg.) porumbelul lui Noe.

TURTUREA s. (ORNIT.; Streptopelia turtur) porumbel sălbatic, (reg.) porumbelul lui Noe.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

turtureá (-éle), s. f. – Porumbel-sălbatic, turtucă (Columba turtur). – Var. Trans. turtură, turturică. Mr. túrtură, turtúră, megl. túrtură, tărtură. Lat. turtŭrem (Pușcariu 1779), prin intermediul dim. turturĕlla (Pușcariu 1480; REW 9010), cf. it. tortorella, fr. tourterelle, sau mai probabil direct, cf. it. tortola, sp. tórtola, alb. turtulj. Turturea, ca și turturică, poate fi un dim intern de la turtură, formă rară, abia păstrată (cf. Lacea, Dacor., II, 625; Tiktin presupune dimpotrivă că turtură este formație regresivă, de la turturea). – Der. turturel (var. turturoi), s. m. (bărbătușul turturelei). Din rom. provine bg. turturica (Capidan, Raporturile, 218).

Intrare: turturea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turturea
  • turtureaua
plural
  • turturele
  • turturelele
genitiv-dativ singular
  • turturele
  • turturelei
plural
  • turturele
  • turturelelor
vocativ singular
plural
turturică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turturi
  • turturica
plural
  • turturele
  • turturelele
genitiv-dativ singular
  • turturele
  • turturelei
plural
  • turturele
  • turturelelor
vocativ singular
plural