16 definiții pentru turnură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURNÚRĂ, turnuri, s. f. I. 1. Schimbare (neașteptată) survenită în desfășurarea unor împrejurări, unor evenimente etc.; cotitură, întorsătură. 2. Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. ♦ Spec. Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. Perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie. – Din fr. tournure.

TURNÚRĂ, turnuri, s. f. I. 1. Schimbare (neașteptată) survenită în desfășurarea unor împrejurări, unor evenimente etc.; cotitură, întorsătură. 2. Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. ♦ Spec. Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. Perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie. – Din fr. tournure.

turnu sf [At: ALECSANDRI, T. 1385 / V: (înv) -niu~ / Pl: ~ri / E: fr tournure] 1 (Iuz) Ținută a corpului Si: aspect, înfățișare. 2 (Iuz) Perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau sub rochie, la spate, mai jos de talie Si: (iuz) turnel1. 3 Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. 4 Schimbare (neașteptată) survenită în desfășurarea unor împrejurări, a unor evenimente etc. Si: cotitură, întorsătură. 5 (Spc) Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază.

TURNÚRĂ, turnuri, s. f. 1. Schimbare (neașteptată) în desfășurarea evenimentelor; cotitură, întorsătură. 2. Fel în care sînt așezate cuvintele într-o frază; aspect. 3. Perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară la spate, sub rochie, mai jos de talie. Ideile romantice din acea vreme ne vor face tot aceeași întipărire ca și niște grece din Atena veche, cu turnură. GHEREA, ST. CR. I 321. – Variantă: (3) turniúră (G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 296) s. f.

TURNÚRĂ s.f. I. 1. Înfățișare, aspect (exterior) sub care se prezintă lucrurile, faptele. ♦ Întorsătură. 2. Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. Perniță sau bucată de stofă purtată odinioară de femei la spate sub rochie, mai jos de talie. [< fr. tournure].

TURNÚRĂ s. f. I. 1. înfățișare, aspect (exterior) sub care se prezintă lucrurile, faptele. ◊ întorsătură. 2. fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. perniță sau bucată de stofă purtată odinioară de femei la spate sub rochie, mai jos de talie. (< fr. tournure)

TURNÚRĂ1 ~i f. 1) Schimbare bruscă și neașteptată în desfășurarea evenimentelor; întorsătură. 2) Aspect general al unei evoluții sau al unui fapt. 3) Manieră de gândire, exprimată prin ordinea eșalonării cuvintelor în frază. [G.-D. turnurii] /<fr. tournure

TURNÚRĂ2 ~i f. înv. Pernuță sau bucată de material, care se purta la spate, sub rochie, mai jos de talie. [G.-D. turnurii] /<fr. tournure

turnură f. 1. mod de a întoarce, de a prezenta un lucru: a da o turnură originală ideilor sale; 2. modul cum se prezintă lucrurile: această afacere iea o turnură rea; 3. mod de a fi, aparență exterioară: turnură de diplomat AL.; 4. perniță de pus sub jupa unei rochi: turnure din păr de cal (= fr. tournure).

*turnúră f., pl. ĭ (fr. tournure, d. tourner, a înturna, a întoarce). Întorsătură: turnura vorbelor, a frazeĭ, a uneĭ afacerĭ. Aer, aparență, călcătură (Iron.): turnură de diplomat. O pernuță pe care cocoanele, după moda dintre 1868-1890, o purtaŭ încinsă pe supt rochie în partea din apoĭ ca să pară maĭ grase, ceĭa ce azĭ pare adevărat monstruos (Vulg. turnél și turnĭúr).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turnu s. f., g.-d. art. turnurii; pl. turnuri

turnu s. f., g.-d. art. turnurii; pl. turnuri

turnúră s. f., g.-d. art. turnúrii; pl. turnúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURNÚRĂ s. 1. (fig.) cotitură, întorsătură, (~ neașteptată în desfășurarea unui eveniment.) 2. aspect, chip, imagine, ipostază, înfățișare. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?)

TURNU s. 1. (fig.) cotitură, întorsătură. (~ neașteptată în desfășurarea unui eveniment.) 2. aspect, chip, imagine, ipostază, înfățișare. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?)

Intrare: turnură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turnu
  • turnura
plural
  • turnuri
  • turnurile
genitiv-dativ singular
  • turnuri
  • turnurii
plural
  • turnuri
  • turnurilor
vocativ singular
plural
turniură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turniu
  • turniura
plural
  • turniuri
  • turniurile
genitiv-dativ singular
  • turniuri
  • turniurii
plural
  • turniuri
  • turniurilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turnu, turnurisubstantiv feminin

  • 1. Schimbare (neașteptată) survenită în desfășurarea unor împrejurări, unor evenimente etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. prin specializare Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ideile romantice din acea vreme ne vor face tot aceeași întipărire ca și niște grece din Atena veche, cu turnură. GHEREA, ST. CR. I 321. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.