6 definiții pentru turneu (pl. -euri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turneu sn [At: BARCIANU / V: (îvr) ~ee sf / Pl: ~ee, (îvr) ~ri / E: fr tournée] 1 Deplasare pe care o face un artist sau un ansamblu artistic în mai multe localități sau țări, pentra a da o serie de reprezentații. 2 Deplasare pe care o face un sportiv sau o echipă sportivă în diverse localități sau țări, pentra a susține o serie de meciuri, de întâlniri. 3 Călătorie oficială pe care o face o personalitate (politică) în diverse localități sau țări, după un program dinainte stabilit. 4 Călătorie întreprinsă de cineva cu intenția de a vizita pe rând mai multe localități sau mai multe persoane.

TURNÉU, turnee, s. n. Deplasare pe care o face un artist sau un ansamblu artistic în mai multe localități sau țări, pentru a da o serie de reprezentații după un program dinainte stabilit; deplasare pe care o face un sportiv sau o echipă sportivă în mai multe localități sau țări, pentru a susține o serie de meciuri, de întîlniri. Teatrul de artă din Moscova se află în turneu. STANCU, U.R.S.S. 112. Întreprinde cu «Baba Hîrca» un mare turneu – nesubvenționat – prin Moldova și prin Muntenia. SADOVEANU, E. 70. Odaia era plină de pernuțe, panglici, flacoane goale de parfum, fotografii de artiști, ilustrate șt suveniruri de băi, recoltate din turneele de vară. C. PETRESCU, C. V. 211. ♦ (În trecut, de obicei ironic) Călătorie oficială pe care o făceau personalitățile (politice) în diverse localități, după un program dinainte stabilit. Domnul avocat... se anunța pe după-amiază... dacă scapă la timp de vizita unui ministru în turneu. C. PETRESCU, R. DR. 204. A întreprins turneul de inspecție, de acuma convins profund că țăranii, văzîndu-l și ascultîndu-l, vor fi atît de sugestionați de autoritatea lui. REBREANU, R. II 85. – Pl. și: turneuri.

TURNÉU s.n. 1. Deplasare a unui artist, a unei trupe teatrale, muzicale sau a unei echipe sportive, în diferite localități, în vederea reprezentării de spectacole sau a unor întâlniri sportive. 2. (Uneori ironic) Călătorie pe care o face o personalitate (politică) în diferite localități, după un program dinainte stabilit. [Pl. -ee, -euri. / < fr. tournée].

TURNÉU s. n. 1. deplasare pe un itinerar determinat a unui artist sau a unei trupe de teatru, a unui sportiv ori a unei echipe sportive, în vederea reprezentării de spectacole sau a unor competiții. 2. călătorie pe care o face o personalitate (politică) în diferite localități sau țări, după un program dinainte stabilit. (< fr. tournée)

*turnéŭ n., pl. eurĭ și eĭe (fr. tournée f.). Raĭtă, călătorie făcută p. a inspecta, p. a da reprezentațiunĭ pin diferite orașe ș. a.: un turneŭ artistic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: turneu (pl. -euri)
turneu (pl. -euri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turneu
  • turneul
  • turneu‑
plural
  • turneuri
  • turneurile
genitiv-dativ singular
  • turneu
  • turneului
plural
  • turneuri
  • turneurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)