opțiuni
  • info

14 definiții pentru turca (dans)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURCA s. f. art. (Pop.) Capră (I 2), brezaie (1). – Et. nec.[1] corectat(ă)

  1. Corectat trimiterea la capră (în original este 3). — gall

TURCA s. f. art. (Pop.) Capră (I 2), brezaie (1). – Et. nec.[1] corectat(ă)

turcă1 sf [At: LB / V: (reg) tulcă, țu~ / Pl: ~rci, ~rce / E: nct] 1 (Reg; art.; șîs baba ~ca) Obicei practicat de Anul Nou, constând în executarea (pe la casele oamenilor a) unor jocuri cu figuri comice, de către un flăcău mascat în chip de capră, cu clopoței la gât Si: capra. 2 (Reg; pex) Flăcău mascat în capră pentru obiceiul turca1 (1). 3 (Reg) Mască înfățișând un cap de animal sau de pasăre, împodobit cu panglici și mărgele, purtată de personajele din turca1 (1). 4 (Reg; fig; îf țurcă) Femeie îmbrăcată nepotrivit. 5 (Reg; fig; îaf) Femeie fără minte. 6 (Îrg) Stafie. 7 (Reg; în credințele populare) Pasăre fantasmagorică. 8 (Mol) Joc nedefinit mai îndeaproape.

țurcă3 sf vz turcă1

TURCĂ, turci, s. f. (Transilv., Mold.) Capră (I 2). Începînd de la Ignat și sfîrșind cu zilele crăciunului... tineretul romîn umblă cu turca, capra sau brezaia. PAMFILE, CR. 162. În sărbătorile crăciunului și-n ziua de anul nou se îmblă cu turca. MARIAN, O. II 405. ♦ Nălucă, stafie, fantomă. Toate stihiile năpădesc pe mine... strigoii, moroii... turca. ALECSANDRI, T. 616. – Variantă: țurcă s. f.

ȚURCĂ1 s. f. v. turcă.

TURCĂ2 ~ci f. mai ales art. Obicei popular vechi de Anul Nou, când un tânăr, deghizat în capră, umblă, însoțit de alții, pe la case cu urări; capră. /Orig. nec.

turcă f. mască cioplită de lemn, tocmai ca un cap de cerb, cu panglici, mărgele și clopoței, cu care umblau copiii de Crăciun: turca și chiraleisa AL. [Fem. din slav. TURŬ, taur, corespunzând sinonimului bănățean cerbuț].

túrcă f., pl. ĭ (var. din țurcă). Nord. Baba-turca (V. babă). Stahie, nălucă sperietoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turca (obicei popular) s. f. art., neart. turcă, g.-d. art. turcii

!turca (dans) s. f. art., neart. turcă, g.-d. art. turcii

turca (joc popular) s. f. art., g.-d. turcii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURCA s. art. v. capra.

turca s. art. v. CAPRA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

turcă, turci, s.f. (reg.) 1. stafie, nălucă. 2. (la sg. art.) masca unui cap de cerb cu care copiii colindă de Crăciun.

Intrare: turca (dans)
turcă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turcă
  • turca
plural
  • turci
  • turcile
genitiv-dativ singular
  • turci
  • turcii
plural
  • turci
  • turcilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurcă
  • țurca
plural
  • țurci
  • țurcile
genitiv-dativ singular
  • țurci
  • țurcii
plural
  • țurci
  • țurcilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turcă, turcisubstantiv feminin

  • 1. articulat popular Capră, brezaie. DEX '09 DLRLC
    sinonime: brezaie capră
    • format_quote Începînd de la Ignat și sfîrșind cu zilele crăciunului... tineretul romîn umblă cu turca, capra sau brezaia. PAMFILE, CR. 162. DLRLC
    • format_quote În sărbătorile crăciunului și-n ziua de anul nou se îmblă cu turca. MARIAN, O. II 405. DLRLC
    • 1.1. Fantomă, nălucă, stafie. DLRLC
      sinonime: fantomă nălucă stafie
      • format_quote Toate stihiile năpădesc pe mine... strigoii, moroii... turca. ALECSANDRI, T. 616. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.