4 definiții pentru turcă (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tulcă sf vz turcă1
TURC, -Ă, turci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară de acolo. ◊ Expr. Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neîntemeiată a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpățânat, a nu vrea să înțeleagă, a nu ține seama de nimic. Turcul plătește, se spune despre cineva care este silit să plătească, vrând-nevrând, paguba sau cheltuiala făcută de alții. ♦ P. ext. Persoană de religie mahomedană. 2. Adj. Care aparține Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turci (1). – Din tc. türk.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
TURC2, -Ă, turci, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau care este originară de acolo; p. ext. persoană de religie mahomedană. Decît roabă turcilor, Mai bin’ hrană peștilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 496. ◊ (Cu sens colectiv) Frate, te-ai luptat bine cu turcul!... și l-a bătut pe umeri. CAMIL PETRESCU, O. II 89. Zvonul ajungea pînă-n țara turcului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491. ◊ Expr. Parcă se bat turcii la gura lui = parcă se bat calicii la gura lui, v. gură (I 1). Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sînt și faptele lui, prietenii lui. (Doar) nu dau (sau vin) turcii, se spune pentru a modera graba neîntemeiată a cuiva. Da stai un pic, tovarășe, ce naiba?! Nu dau turcii! GALAN, B. I 28. A fi turc (sau ca turcul) = a fi încăpățînat, a nu ține seamă de nimic, a nu vrea să înțeleagă. E ca turcul... nu vrea să știe de nimic. PAMFILE, S. T. 85. Turcul plătește, se spune cînd cineva este silit să plătească, vrînd-nevrînd, paguba sau cheltuiala făcută de alții.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară din Turcia. /<turc. türk
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
turc, turcisubstantiv masculin turcă, turcesubstantiv feminin
- 1. Persoană care face parte din populația Turciei sau este originară de acolo. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXdiminutive: turculeț
- Decît roabă turcilor, Mai bin’ hrană peștilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 496. DLRLC
- Frate, te-ai luptat bine cu turcul!... și l-a bătut pe umeri. CAMIL PETRESCU, O. II 89. DLRLC
- Zvonul ajungea pînă-n țara turcului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491. DLRLC
- 1.1. Persoană de religie mahomedană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Parcă se bat turcii la gura lui = parcă se bat calicii la gura lui. DLRLC
- Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neîntemeiată a cuiva. DEX '09 DLRLC
- Da stai un pic, tovarășe, ce naiba?! Nu dau turcii! GALAN, B. I 28. DLRLC
-
- A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpățânat, a nu vrea să înțeleagă, a nu ține seama de nimic. DEX '09 DLRLC
- E ca turcul... nu vrea să știe de nimic. PAMFILE, S. T. 85. DLRLC
-
- Turcul plătește, se spune despre cineva care este silit să plătească, vrând-nevrând, paguba sau cheltuiala făcută de alții. DEX '09 DLRLC
-
- comentariu Pentru feminin se folosește de regulă forma turcoaică. DEX '09
etimologie:
- türk DEX '09 DEX '98 NODEX