tuș¹ sn [At: M. D. ENC. / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~uri / E: ger Tusche, rs тушъ] 1 Cerneală specială, mai ales neagră, rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în litografie, poligrafie etc. 2 (Șîs ~ de China, ~ chinezesc) Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum, folosită la desen. 3 (Pex) Desen executat în tuș¹ (2).

TUȘ, tușuri, s. n. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă și folosită la anumite desenuri, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc. Pe o parte era portretul ei, desenat cu tuș. BOLINTINEANU, O. 402.

TUȘ s.n. Cerneală neagră, folosită în desene, preparată prin amestecarea negrului de fum cu o soluție de apă de gelatină, de gumă arabică sau alte substanțe. ♦ Desen executat în astfel de cerneală. [< germ. Tusche, cf. rus. tuș].

TUȘ¹ s. n. 1. cerneală (neagră), rezistentă la apă, folosit în desene, la ștampile, poligrafie etc. ◊ desenul executat. 2. substanță, solidă sau lichidă, obținută din negru de fum, pentru desene. (< germ. Tusche, rus. tuș)

TUȘ ~uri n. 1) Cerneală specială (mai ales de culoare neagră), rezistentă la apă, folosită pentru desene tehnice și în poligrafie. 2) Desen executat cu o astfel de cerneală. /<germ. Tusche, rus. tuș

tuș n. cerneală de China (= fr. touche).

*tuș n., pl. urĭ (rus. tuši, d. germ. tusche). Un fel de cerneală saŭ văpsea solidă de un negru perfect făcută din funingine. Se făcea odinioară numaĭ în China, și de aceĭa Francejiĭ o numesc encre de Chine, cerneală din China.

tușă³ sf vz tuș¹

tuș s. n., (tipuri) pl. tușuri

tuș s. n., (tipuri) pl. tușuri

tuș s. n., pl. tușuri

tuș («cerneală»), pl. tușuri

tuș (-șuri), s. n. – Cerneală neagră pentru desen. Germ. Tusche (Tiktin). – Der. tușieră, s. f. (tampon, perniță îmbibată cu tuș), cu suf. fr. -ière.