trătălui vt [At: FN, 167 / V: (înv) tract~, trapt~, ~act~ / Pzi: ~esc / E: ns cf it trattare, lat tractare] (Înv) 1-4 A trata (1, 8, 10-11). 5 (Jur) A dezbate² (3).

tractălui v vz trătălui

traptălui v vz trătălui

trăctălui v vz trătălui

*tratéz v. tr. (fr. traiter, it. trattare, d. lat. tractare, a atinge, a trata, d. tráhere, tractum, a trage). Mă port cu cineva: l-a tratat prietenește. Îngrijesc un bolnav: l-a tratat cu chinină. Combat o boală: frigurile se tratează cu chinină. Supun o substanță acțiuniĭ unuĭ agent chimic: a trata un mineral cu mercur. Dezvolt (expun) o chestiune, un subĭect științific (cu vorba saŭ cu condeĭu): a trata o chestiune. Negociez: a trata pacea. Fam. Cinstesc (ofer de mîncat, de băut): ne-a tratat cu cafea și dulceață. A trata de (saŭ drept), a califica, a taxa: l-a tratat de nebun. Fam. Iron. A trata cu refuz, a refuza ce ți se oferă: ĭ-am oferit cafea, dar m’a tratat cu refuz. Pop. A trata amor cu cineva, a face dragoste. V. intr. Vorbesc, expun, dezvolt: a trata despre optică. Negociez: a trata de pace. – L. V. trătăluĭesc.

trătăluĭésc, V. tratez.

trătălui, trătăluiesc, vb. IV (înv.) a negocia, a trata, a dezbate.