O definiție pentru trăsnire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trăsnire1 sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / S și: (îvp) ~ăzn~ / E: trăsni1] (Pfm) 1 Trăsneală (1). 2 Bubuire.

Intrare: trăsnire
trăsnire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăsnire
  • trăsnirea
plural
  • trăsniri
  • trăsnirile
genitiv-dativ singular
  • trăsniri
  • trăsnirii
plural
  • trăsniri
  • trăsnirilor
vocativ singular
plural