11 definiții pentru troian (s.m.)
din care- explicative (6)
- morfologice (4)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TROIAN2, -Ă, troieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Troiei, privitor la Troia, originar din Troia. ◊ Calul troian = a) uriaș cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian și în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b) fig. mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva. 2. S. m. și f. Locuitor al Troiei. [Pr.: tro-ian] – Troia (n. pr.) + suf. -ean.
troian2, ~ă [At: DRLU / P: tro-ian / Pl: ~ieni, ~iene / E: Troia + -an] 1-2 smf, a (Locuitor) al Troiei. 3 a Privitor la Troia. 4 a (Mit; îs) Calul ~ Uriaș cal de lemn, constmit de locuitorii din Ahaia, la îndemnul lui Ulise, în timpul războiului troian, în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei. 5 a (Fig; îas) Mijloc perfid folosit de cineva pentru subminarea acțiunilor cuiva. 6 a (Pfm; fig; îas) Om înalt și voinic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TROIAN2, -Ă, troieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Troiei, privitor la Troia, din (sau de la) Troia. ◊ Calul troian = a) uriaș cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian și în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b) fig. mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva. 2. S. m. și f. Locuitor al Troiei. [Pr.: tro-ian] – Troia (n. pr.) + suf. -ean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TROIAN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Troia. II. adj. referitor la Troia. ♦ calul ~ = a) cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății. b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situația sau acțiunile cuiva. (< lat. troianus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TROIAN2 ~ieni m. ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Troiei. /Din Troian n. pr.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Troian a. și m. 1. ce ține de Troia: răsboiul Troian; 2. locuitor din Troia.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
troian1 adj. m., (persoană; virus informatic) s. m., pl. troieni; adj. f., s. f. troiană, pl. troiene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
troian1 adj. m., (persoană) s. m., pl. troieni; adj. f., s. f. troiană, pl. troiene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
troian adj. m., (persoană) s. m., pl. troieni; f. sg. troiană, pl. troiene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
troian
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CALEA-LUI-TROIAN s. v. calea lactee, calea-laptelui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M23) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
troian, troienisubstantiv masculin troiană, troienesubstantiv feminin
- 1. Locuitor al Troiei. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- Troia + sufix -ean. DEX '09