9 definiții pentru tripotaj (pl. -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tripotaj sn [At: CARAGIALE, O. I, 162 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e, ~uri / E: fr tripotage] (Frm) Afacere necinstită Si: (fam) matrapazlâc, potlogărie.

TRIPOTÁJ, tripotaje, s. n. (Livr.) Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotájuri] – Din fr. tripotage.

TRIPOTÁJ, tripotaje și tripotajuri, s. n. Afacere urîtă, murdară, necinstită. Tripotajuri... de bursă. CARAGIALE, M. 42.

TRIPOTÁJ s.n. (Rar) Afacere murdară, necinstită. [Pl. -je, -juri. / < fr. tripotage].

TRIPOTÁJ s. n. afacere murdară, necinstită; potlogărie. (< fr. tripotage)

tripotaj n. intrigi josnice, bârfiri nedemne.

*tripotáj n., pl. e și urĭ (fr. tripotage). Acțiunea de a tripota, matrapazlîc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRIPOTÁJ s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.

tripotaj s. v. ESCROCHERIE. HOȚIE. IMPOSTURĂ. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. ȘARLATANIE. ȘMECHERIE.

Intrare: tripotaj (pl. -uri)
tripotaj (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tripotaj
  • tripotajul
  • tripotaju‑
plural
  • tripotajuri
  • tripotajurile
genitiv-dativ singular
  • tripotaj
  • tripotajului
plural
  • tripotajuri
  • tripotajurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)