4 definiții pentru trifurca (3 trifurchează)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trifurca vtr [At: DN3 / Pzi: ~furc / E: fr trifurquer] 1-2 A (se) împărți în trei (ca brațele unei furci) Si: trifurcație (1).

TRIFURCÁ vb. refl. a se ramifica în trei ramuri, direcții. (< fr. trifurquer)

trifurcá vb. refl. I A se împărți în trei ◊ „Ajungând aici acțiunea se trifurcă. R.lit. 30 V 85 p. 21 (din fr. trifurquer; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trifurcá vb., ind. prez. 1 sg. tirfurchéz, 3 sg. și pl. trifurcheáză[1]

  1. Indicarea formei pentru pers. 1 sg. pare greșită, definițiile din alte surse indică un sens unipersonal. — gall
Intrare: trifurca (3 trifurchează)
trifurca (3 trifurchează) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trifurca
  • trifurcare
  • trifurcat
  • trifurcatu‑
  • trifurcând
  • trifurcându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • trifurchea
(să)
  • trifurcheze
  • trifurca
  • trifurcă
  • trifurcase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • trifurchea
(să)
  • trifurcheze
  • trifurcau
  • trifurca
  • trifurcaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)