9 definiții pentru trepădător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. s. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua).Trepăda + suf. -ător.

TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. S. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua).Trepăda + suf. -ător.

TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, s. m. și f. (Popular) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți (cheamă la nuntă, dă ajutor la masă etc.). Trepădătoarele, vornicesele... strîng blidele, dau masa la o parte. SEVASTOS, N. 309.

TREPĂDĂTÓR2 ~i m. pop. Persoană care are anumite obligații în organizarea unei nunți. /a trepăda + suf. ~tor

TREPĂDĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care treapădă; cu obișnuință de a se mișca întruna încolo și încoace. /a trepăda + suf. ~tor

trepădător m. cel ce treapădă.

trepădătór, -oáre adj. Acela care treapădă (se ostenește umblînd) p. vre-un lucru, cum ar fi trimesu cuĭva. S. f., pl. orĭ. O plantă. V. mercurială.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trepădătór (pop.) adj. m., s. m., pl. trepădătóri; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. trepădătoáre

trepădătór adj. m., s. m., pl. trepădătóri; (persoană) f. sg. și pl. trepădătoáre, g.-d. sg. art. trepădătoárei

Intrare: trepădător (s.m.)
trepădător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trepădător
  • trepădătorul
  • trepădătoru‑
plural
  • trepădători
  • trepădătorii
genitiv-dativ singular
  • trepădător
  • trepădătorului
plural
  • trepădători
  • trepădătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)