opțiuni
  • info

8 definiții pentru trepădător (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREPĂDĂTOR, -OARE, trepădători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. s. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua). – Trepăda + suf. -ător.

trepădător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (îvr) ~ped~, (îrg) trăp~, (reg) ~ebăd~, (înv) ~păzătoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: trepăda + ~(ă)tor] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care treapădă (1). 3 sm (Îvr) Persoană care strângea dările Si: (înv) taxidar. 4 smf (Reg) Persoană care strânge darurile la nuntă. 5 smf (Reg) Vornicel. 6 smf (Reg) Paharnic. 7 smf (Reg) Nuntaș. 8 sf (Reg) Bucătăreasă la nuntă. 9 sf (Reg) Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpini ramificate, cu frunze opuse, pețiolate, cu flori mici, verzui și cu fructe capsule, folosită pentru proprietățile ei laxative Si: (reg) brei, brie, buruiană-câinească, mustătoare, slăbănog (Mercurialis annua). 10 sf (Bot; reg) Brei (1) (Mercurialis perennis). 11 sf (Bot; reg) Lobodă (Ghenopodium album).

TREPĂDĂTOR, -OARE, trepădători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. S. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua). – Trepăda + suf. -ător.

TREPĂDĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care treapădă; cu obișnuință de a se mișca întruna încolo și încoace. /a trepăda + suf. ~tor

trepădătór, -oáre adj. Acela care treapădă (se ostenește umblînd) p. vre-un lucru, cum ar fi trimesu cuĭva. S. f., pl. orĭ. O plantă. V. mercurială.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trepădător (pop.) adj. m., s. m., pl. trepădători; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. trepădătoare

trepădător (pop.) adj. m., s. m., pl. trepădători; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. trepădătoare

trepădător adj. m., s. m., pl. trepădători; (persoană) f. sg. și pl. trepădătoare, g.-d. sg. art. trepădătoarei

Intrare: trepădător (adj.)
trepădător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trepădător
  • trepădătorul
  • trepădătoru‑
  • trepădătoare
  • trepădătoarea
plural
  • trepădători
  • trepădătorii
  • trepădătoare
  • trepădătoarele
genitiv-dativ singular
  • trepădător
  • trepădătorului
  • trepădătoare
  • trepădătoarei
plural
  • trepădători
  • trepădătorilor
  • trepădătoare
  • trepădătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trepădător, trepădătoareadjectiv

  • 1. popular Care treapădă, care aleargă. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Trepăda + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.