20 de definiții pentru tratație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRATAȚIE, tratații, s. f. 1. Faptul de a servi oaspeților mâncare și băutură (fără un protocol deosebit); (concr.) mâncarea sau băutura servită. 2. (Înv.) Tratative. [Var.: (înv.) tractație, tratațiune s. f.] – Din it. trattazione.

TRATAȚIE, tratații, s. f. 1. Faptul de a servi oaspeților mâncare și băutură (fără un protocol deosebit); (concr.) mâncarea sau băutura servită. 2. (Înv.) Tratative. [Var.: (înv.) tractație, tratațiune s. f.] – Din it. trattazione.

tratație sf [At: POLIZU / V: (înv) ~act~, ~iune / Pl: ~ii / E: trata + -ație cf lat tractatio, -onis, it trattazione] 1 Tratare (3). 2 Chef (13). 3 (Ccr) Ceea ce se servește la o tratație (2) Si: (îvr) tracte. 4 (Înv; mpl) Tratative. 5 (Îvr) Discuție (1). 6 (Îvr) Tratat1 (2). 7 (Îvr) Tratament (5). 8 (Înv) Tratament (1).

TRATAȚIE, tratații, s. f. 1. (Mai ales în legătură cu verbele «a face», «a oferi») Faptul de a servi oaspeților mîncare și băutură; (concretizat) gustarea sau băutura servită. Englezul mulțumi, dar refuză net orice tratație. BART, S. M. 102. Primește la ceasurile cinci după amiazi vizite și face musafirilor tratație cu ceai. CARAGIALE, M. 207. 2. (Învechit, adesea la pl.) Tratative. Va intra îndată în tratație cu Andrassy și va scrie lui Batthyani. GHICA, A. 336. (Și în forma tractație) Răzvan nu așteptă să vază isprava acestor tractații de la care puțin se nădăjduia și hotărî cu armele în mînă a-și redobîndi tronul. BĂLCESCU, O. II 153. – Variante: (2) tractație, tratațiune (GHICA, A. 26) s. f.

TRATAȚIE s.f. Faptul de a servi oaspeților mîncăruri și băuturi; (concr.) gustarea, băutura servită. [Gen. -iei. / < it. trattazione].

TRATAȚIE s. f. faptul de a servi oaspeților mâncăruri și băuturi; gustarea servită. (< it. trattazione)

TRATAȚIE ~i f. 1) Servire a oaspeților cu mâncare și băutură. 2) Mâncare și băutură servite oaspeților. [G.-D. tratației; Sil. -ți-e] /a trata + suf. ~ație

TRACTAȚIE s. f. v. tratație.

TRATAȚIUNE s. f. v. tratație.

TRACTAȚIUNE s. f. v. tratație.

tractamént, tractáție, V. tratament, tratație.

*tratațiúne și (ob.) -áție f. (it. trattazione, lat tractatio). Fam. Oferire gratuită de mîncare saŭ de băutură. A face tratație, a trata, a face cinste, a cinsti: ne-a făcut tratație cu vin. L. V. (tractáție). Ospăț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tratație (desp. -ți-e) s. f., art. tratația (desp. -ți-a), g.-d. art. tratației; pl. tratații, art. tratațiile (desp. -ți-i-)

tratație (-ți-e) s. f., art. tratația (-ți-a), g.-d. art. tratației; pl. tratații, art. tratațiile (-ți-i-)

tratație s. f. (sil. -ți-e), art. tratația (sil. -ți-a), g.-d. art. tratației; pl. tratații, art. tratațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRATAȚIE s. v. negocieri, tratative.

tratație s. v. NEGOCIERI. TRATATIVE.

Intrare: tratație
tratație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tratație
  • tratația
plural
  • tratații
  • tratațiile
genitiv-dativ singular
  • tratații
  • tratației
plural
  • tratații
  • tratațiilor
vocativ singular
plural
tractație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tractație
  • tractația
plural
  • tractații
  • tractațiile
genitiv-dativ singular
  • tractații
  • tractației
plural
  • tractații
  • tractațiilor
vocativ singular
plural
tratațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tratațiune
  • tratațiunea
plural
  • tratațiuni
  • tratațiunile
genitiv-dativ singular
  • tratațiuni
  • tratațiunii
plural
  • tratațiuni
  • tratațiunilor
vocativ singular
plural
tractațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tractațiune
  • tractațiunea
plural
  • tractațiuni
  • tractațiunile
genitiv-dativ singular
  • tractațiuni
  • tractațiunii
plural
  • tractațiuni
  • tractațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tratație, tratațiisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a servi oaspeților mâncare și băutură (fără un protocol deosebit). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Englezul mulțumi, dar refuză net orice tratație. BART, S. M. 102. DLRLC
    • format_quote Primește la ceasurile cinci după amiazi vizite și face musafirilor tratație cu ceai. CARAGIALE, M. 207. DLRLC
    • 1.1. concretizat Mâncarea sau băutura servită. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. învechit Tratative. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Va intra îndată în tratație cu Andrassy și va scrie lui Batthyani. GHICA, A. 336. DLRLC
    • format_quote Răzvan nu așteptă să vază isprava acestor tractații de la care puțin se nădăjduia și hotărî cu armele în mînă a-și redobîndi tronul. BĂLCESCU, O. II 153. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.