TRAPEZO- v. trapez [în DN].

TRAPEZO- elem. trapez²(i)-.

TRAPEZ s.n. 1. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. Aparat de gimnastică format dintr-o bară legată la capete cu două frînghii fixate de plafon. // s.m. Mușchi așezat pe partea posterioară a gîtului și a umărului. // (În forma trapezo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „patrulater avînd baze neegale și paralele”, „(referitor la) trapez (1)”. [Pl. -ze, -zuri, (s.m.) -zi. / < fr. trapèze, cf. gr. trapezion].

TRAPEZ²(I)-/TRAPEZO- elem. „trapez”. (< fr. trapéz/i/-, trapézo-, cf. lat. trapezium, gr. trapezion)

TRAPEZO- „trapez”. ◊ gr. trapeza „masă cu patru picioare” > fr. trapézo-, engl. id. > rom. trapezo-. □ ~edru (v. -edru), s. n., corp geometric cu fețe trapezoidale; ~id (v. -id), s. n., suprafață generată prin rotirea unui trapez în jurul unei axe din planul său, pe care nu-l intersectează.

TRAPEZI- „trapez”. ◊ L. tz. trapezium „măsuță” > fr. trapézi-, engl. id. > rom. trapezi-. □ ~form (v. -form), adj., în formă de trapez.