22 de definiții pentru transcripție / transcripțiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSCRÍPȚIE, transcripții, s. f. 1. Faptul de a transcrie. ♦ (Concr.) Copie. 2. (În forma transcripțiune) Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Var.: (înv.) transcripțiúne s. f.] – Din fr. transcription.

transcripție sf [At: HASDEU, I. V. 223 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr transcription] 1 (Lin) Transliterație. 2 Transcriere (1). 3 (Jur) Transcriere (4). 4 (Muz) Transcriere (8).

TRANSCRÍPȚIE, transcripții, s. f. Faptul de a transcrie. ♦ (Concr.) Copie. ♦ Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Var.: (înv.) transcripțiúne s. f.] – Din fr. transcription.

TRANSCRÍPȚIE, transcripții, s. f. 1. Copie. Am aflat că în sulul acela duce el transcripții și prefaceri de cîntări bisericești. SADOVEANU, E. 125. 2. Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. – Variantă: (învechit) transcripțiúne (HASDEU, I. V. 223) s. f.

TRANSCRÍPȚIE s.f. 1. Copie. 2. Formalitate prescrisă de lege, constând în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Gen. -iei, var. transcripțiune s.f. / cf. fr. transcription, lat. transcriptio].

TRANSCRÍPȚIE s. f. 1. transcriere, copie. 2. (muz.) aranjament (1). 3. transcriere (2). (< fr. transcription)

TRANSCRÍPȚIE ~i f. v. A TRANSCRIE. /<fr. transcription

TRANSCRIPȚIÚNE s. f. v. transcripție.

TRANSCRIPȚIÚNE s. f. v. transcripție.

TRANSCRIPȚIÚNE s. f. v. transcripție.

transcripțiune sf vz transcripție

TRANSCRIPȚIÚNE s.f. v. transcripție.

transcripțiune f. 1. acțiunea de a transcrie; 2. lucru transcris; 3. reportarea unei bucăți muzicale dela un instrument la altul; 4. Jur. copie literala a unui act sau a unei sentințe în registrele biuroului de ipotece: transcripțiunea e obligatorie pentru toate actele relative la imobile.

*transcripțiúne f. (lat. transcriptio, -ónis). Acțiunea de a transcrie. Text transcris. – Și -ípție, dar ob. -íere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

transcripție (faptul de a transcrie; transpunere) (desp. -ți-e) s. f., art. transcripția (desp. -ți-a), g.-d. art. transcripției; pl. transcripții, art. transcripțiile (desp. -ți-i-)

transcripție (faptul de a transcrie, transpunere) (-ți-e) s. f., art. transcripția (-ți-a), g.-d. transcripții, art. transcripției; pl. transcripții, art. transcripțiile (-ți-i-)

transcrípție s. f. (sil. tran-, -ți-e), art. transcrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. transcrípției; pl. transcrípții, art. transcrípțiile (sil. -ți-i-)

transcripțiune (act juridic) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. transcripțiunii; pl. transcripțiuni

*transcripțiune (act juridic) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. transcripțiunii; pl. transcripțiuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRANSCRÍPȚIE s. v. copiat, copie, copiere, reproducere, transcriere.

TRANSCRÍPȚIE s. 1. transcriere, transpunere. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.) 2. (JUR.) transcriere. (Registru de ~ii imobiliare.)

TRANSCRIPȚIE s. 1. transcriere, transpunere. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.) 2. (JUR.) transcriere. (Registru de ~ii imobiliare.)

transcripție s. v. COPIAT. COPIE. COPIERE. REPRODUCERE. TRANSCRIERE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

transcripție 1. Rescriere a unei piese muzicale pentru a fi executată de o altfel de formație* decât cea pentru care a fost scrisă inițial. Spre deosebire de aranjament*, t. nu presupune o intervenție în text. 2. Reducție (pentru pian).

Intrare: transcripție / transcripțiune
transcripție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transcripție
  • transcripția
plural
  • transcripții
  • transcripțiile
genitiv-dativ singular
  • transcripții
  • transcripției
plural
  • transcripții
  • transcripțiilor
vocativ singular
plural
transcripțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transcripțiune
  • transcripțiunea
plural
  • transcripțiuni
  • transcripțiunile
genitiv-dativ singular
  • transcripțiuni
  • transcripțiunii
plural
  • transcripțiuni
  • transcripțiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

transcripție, transcripții / transcripțiune, transcripțiunisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a transcrie. DEX '09 MDN '00
    • 1.1. concretizat Copie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: copie
      • format_quote Am aflat că în sulul acela duce el transcripții și prefaceri de cîntări bisericești. SADOVEANU, E. 125. DLRLC
    • 1.2. muzică Aranjament. MDN '00
      sinonime: aranjament
  • 2. Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu Pentru sensul (2.) se folosește forma transcripțiune, iar forma transcripție se folosește pentru sensul (1.). DEX '09 DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.