14 definiții pentru trântor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂNTOR, trântori, s. m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora. – Cf. sl. trontŭ.

TRÂNTOR, trântori, s. m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora. – Cf. sl. trontŭ.

trântor sm [At: CANTEMIR, IST. 164 / V: (îrg) ~tur, (reg) ~ndor, ~tăr, ~on, ~e, ~ture, ~tuv, ~tură sf / Pl: ~i / E: ns cf trânt2] 1 Masculul albinei. 2 (Fam; fig) Persoană care nu vrea să muncească și care trăiește din munca altora Si: leneș. 3 (Ent; reg) Muscă-de-cal (Gastrophilus equi). 4 (Ent; reg; îf trândor) Tăun1 (1) (Tabanus bovinus).

TRÂNTOR ~i m. 1) Bărbătușul albinei. 2) fig. Bărbat care nu vrea să muncească și trăiește pe socoteala altora. /<sl. trontu

trântor m. 1. albină mare sau bărbătească care nu lucrează, ci mănâncă numai (Crabro): trântorii n’au ac; 2. fig. leneș. [Slav. TRǑTŬ, bondar].

TRÎNTOR, trîntori, s. m. Bărbătușul albinei (insectă care nu ia parte la producerea mierii și care, după roit, este exterminată de albinele lucrătoare). Vedeți, zise el, fiece stup are cîte o albină mare, ce se cheamă trîntor... acesta nu face miere, dar cînd e vorba de mîncare, el aleargă cel dintîi. BOLINTINEANU, O. 325. După ce însă s-a isprăvit roitul, albinele se pun și omoară trîntorii. I. IONESCU, M. 383. ♦ Fig. Persoană care nu vrea să muncească și trăiește din munca altora. V. parazit. Apoi, creștin bun, nouă nu ne sînt cu priință trîntorii și șchiopii de la domnie. SADOVEANU, N. P. 29. Cînd trecea pe stradă, vedea atîția trîntori fericiți. VLAHUȚĂ, O. A. III 146. Pîinea, fierul o rodește, Tot cu fierul ne-o păstrăm; Ea e-a celui ce-o muncește, Trîntorilor n-o mai dăm. BOLLIAC, O. 204.

trî́ntor m. (bg. trŭntol, trŭtol, sîrb. trut, a. î., d. vsl. trontŭ, gărgăun, bondar. V. trînd). Masculu albineĭ. Fig. Om leneș, parazit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trântor s. m., pl. trântori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRÂNTOR adj., s. 1. adj., s. v. leneș. 2. s. (ENTOM.) (prin Mold.) lăutar. (Albină lucrătoare și ~.)

TRÎNTOR adj., s. 1. adj., s. indolent, leneș, puturos, trîndav, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin. Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.) 2. s. (ENTOM.) (prin Mold.) lăutar. (Albină lucrătoare și ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trîntór (-ri), s. m.1. Masculul albinei. – 2. Parazit, leneș. Sl. trątŭ „bondar” (Cihac, II, 422; Byhan 340; Tiktin), cf. sb. trut, pol. trąd „trîntor”. – Der. trîntori, vb. (a distruge trîntorii dintr-un stup).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trântor, trântori s. m. 1. (prst., înv.) medic angajat să îngrijească în mod constant personalul unui bordel. 2. membru al unui echipaj al poliției rutiere, dotat cu un radar, care aplică amenzi pentru depășirea vitezei legale.

Intrare: trântor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trântor
  • trântorul
  • trântoru‑
plural
  • trântori
  • trântorii
genitiv-dativ singular
  • trântor
  • trântorului
plural
  • trântori
  • trântorilor
vocativ singular
  • trântorule
  • trântore
plural
  • trântorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trântor, trântorisubstantiv masculin

  • 1. Masculul albinei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vedeți, zise el, fiece stup are cîte o albină mare, ce se cheamă trîntor... acesta nu face miere, dar cînd e vorba de mîncare, el aleargă cel dintîi. BOLINTINEANU, O. 325. DLRLC
    • format_quote După ce însă s-a isprăvit roitul, albinele se pun și omoară trîntorii. I. IONESCU, M. 383. DLRLC
  • 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apoi, creștin bun, nouă nu ne sînt cu priință trîntorii și șchiopii de la domnie. SADOVEANU, N. P. 29. DLRLC
    • format_quote Cînd trecea pe stradă, vedea atîția trîntori fericiți. VLAHUȚĂ, O. A. III 146. DLRLC
    • format_quote Pîinea, fierul o rodește, Tot cu fierul ne-o păstrăm; Ea e-a celui ce-o muncește, Trîntorilor n-o mai dăm. BOLLIAC, O. 204. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.