6 definiții pentru trândăvire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂNDĂVÍ, trândăvesc, vb. IV. Intranz. A trăi în trândăvie, a-și petrece vremea lenevind; a lenevi. – Din trândav.

TRÎNDĂVÍRE s. f. Faptul de a trîndăvi; trîndăvie. Cît de fără minte eram eu în tinerețele mele, de vreme ce pierdeam cele mai multe ceasuri în trîndăvire. DRĂGHICI, R. 58.

A TRÂNDĂVÍ ~ésc intranz. A-și petrece vremea lenevind; a lenevi; a lenoși. /Din trândav


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trândăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trândăvésc, imperf. 3 sg. trândăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. trândăveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÂNDĂVÍ vb. v. lenevi.

A trândăvi ≠ a lucra, a munci, a se trudi

Intrare: trândăvire
trândăvire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trândăvire
  • trândăvirea
plural
  • trândăviri
  • trândăvirile
genitiv-dativ singular
  • trândăviri
  • trândăvirii
plural
  • trândăviri
  • trândăvirilor
vocativ singular
plural