3 definiții pentru trâmbițat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂMBIȚÁ, trâmbițez, vb. I. 1. Intranz. A cânta, a suna din trâmbiță. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiță.

A TRÂMBIȚÁ ~éz 1. intranz. 1) A sufla în trâmbiță, scoțând sunete; a cânta din trâmbiță. 2) fig. fam. A aduce o informație la cunoștința tuturor; a buciuma. 2. tranz. fam. (știri) A face cunoscut lumii întregi; a răspândi la toți. /Din trâmbiță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trâmbițá vb., ind. prez. 1 sg. trâmbițéz, 3 sg. și pl. trâmbițeáză

Intrare: trâmbițat
trâmbițat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trâmbițat
  • trâmbițatul
  • trâmbițatu‑
  • trâmbița
  • trâmbițata
plural
  • trâmbițați
  • trâmbițații
  • trâmbițate
  • trâmbițatele
genitiv-dativ singular
  • trâmbițat
  • trâmbițatului
  • trâmbițate
  • trâmbițatei
plural
  • trâmbițați
  • trâmbițaților
  • trâmbițate
  • trâmbițatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)