21 de definiții pentru tovarăș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOVARĂȘ, -Ă, tovarăși, -e, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză. ◊ Tovarăș (sau tovarășă) de viață = soț (sau soție). 2. Termen (oficial) de adresare între comuniști. 3. Epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva. 4. Asociat, părtaș (într-o afacere). 5. S. f. art. (Fam.; ieșit din uz) Educatoare, învățătoare sau dirigintă în școala generală. – Din ucr. tovaryš, rus. tovarișci.

tovarăș, ~ă [At: SIMION DASC., ap. LET. 182 / V: (reg) ~râș, ~reș, ~riș, ~roș smf / Pl: ~i, ~e, (reg) ~reși / E: ucr товариш, rs товарищ] 1 smf Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața, prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză Si: (pop) soț, (reg) ortac, păitaș, (înv) tovărășie (7). 2 sm (Îs) ~ de viață sau (rar) ~ul vieții Soț. 3 sf (Îs) ~ă de viață Soție. 4 smf Ființă, de obicei animal, care însoțește pe cineva sau care stă cu cineva în mod constant. 5 smf (Iuz; întrebuințat izolat sau înaintea numelui sau a titlului unei persoane) Termen folosit când cineva se adresa cuiva sau când vorbea de un al treilea. 6 smf Asociat într-o afacere. 7 sm (Înv) Membru de rând al unei unități militare. 8 sfa (Iuz; fam) Educatoare, învățătoare, profesoară sau dirigintă în școala generală. 9 smf (Iuz) Membru al unui partid comunist.

TOVARĂȘ, -Ă, tovarăși, -e, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză. ◊ Tovarăș (sau tovarășă) de viață = soț (sau soție). 2. Termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea. 3. Epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva. 4. Asociat, părtaș (într-o afacere). 5. S. f. art. (Fam., ieșit din uz) Educatoare, învățătoare sau dirigintă în școala generală. – Din ucr. tovaryš, rus. tovarișci.

TOVARĂȘ, -Ă, tovarăși, -e, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu alta de care este legată prin activitate, prin viața dusă în comun sau prin militarea pentru aceeași cauză. [Hrișa] era oșteanul cel mai tînăr dintre cei patru tovarăși ai lui Vașca. SADOVEANU, O. VII 37. Mă, că abraș om s-arată a fi șăful ista, adăugă în șoaptă uncheașul către ceilalți doi tovarăși. BART, S. M. 83. Pentru voi îmi voi pune capul meu, dragilor mei tovarăși! HASDEU, I. V. 62. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de» și indicînd împrejurările în care s-a realizat legătura, implicit caracterul ei temporar sau permanent) Se așeză și privi tovarășii de așteptare. C. PETRESCU, C. V. 128. Domnul Herdelea vrea să-i fie tovarăș de drum. REBREANU, R. I 232. Iaca și tovarășii mei de cetate. ALECSANDRI, T. II 9. ◊ Tovarăș de viață = soț, soție. Eu nu te mai socotesc nevastă și tovarăș de viață. DAVIDOGLU, M. 62. Ai un tovarăș de viață excelent, care te înțelege. C. PETRESCU, Î. II 236. Tovarășă de viață = soție. ♦ Epitet dat unei ființe sau unui lucru care însoțește pe om în mod constant. Grivei, tovarășul meu drag. Nerăbdător așteaptă-n prag. IOSIF, PATR. 15. Calu-i alb, un bun tovarăș. EMINESCU, O. I 103. În sobă arde focul, tovarăș mîngîios. ALECSANDRI, P. A. 109. ◊ Fig. Se și spune despre cîntece și dansuri că ele sînt un tovarăș nedespărțit al poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 1/1. ♦ (Întrebuințat izolat sau înaintea numelui sau a titlului unei persoane) Termen folosit între oamenii muncii cînd se adresează unul altuia sau cînd vorbesc despre un al treilea. Sosiră cei doi tovarăși de la Comitetul județean de partid. DUMITRIU, V. L. 62. 2. Asociat (la o întreprindere comună), părtaș. [Jupînul] a fost tovarăș cu mine... – A fost, dar nu mai este. DELAVRANCEA, O. II 288. Începuse a mișca binișor la meseria lor de cînd se făcuseră tovarăși. ISPIRESCU, L. 370. Astfel formată, această societate ajunsese la 1820 să numere 200000 de tovarăși. GHICA, S. 97.

TOVARĂȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Fiecare dintre persoanele legate prin activitatea sau viața dusă în comun, privite în raport una față de alta. ~ de drum.~ de suferință persoană care a pătimit cu cineva împreună. ~(ă) de viață soț (soție). 2) Persoană asociată cu alta într-o acțiune sau într-o activitate; companion. /<ucr. tovaryš, rus. tovarišț

tovarăș m. 1. asociat; 2. camarad. [Slav. TOVARIȘĬ, soț].

továrăș, -ă s. (vsl. tovarišĭ, camarad, d. tovarŭ, sarcină. V. tovar). Asociat. Companion. V. ortac și cărdășie.

tovarâș, ~ă smf vz tovarăș

tovareș, ~ă smf vz tovarăș

tovariș, ~ă smf vz tovarăș

tovaroș, ~ă smf vz tovarăș

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tovarăș s. m., voc. tovarășe; pl. tovarăși; abr. tov.

tovarăș s. m., voc. tovarășe; pl. tovarăși; abr. tov.

tovarăș s. m., voc. tovarășe; pl. tovarăși; abr. tov.

tovarăș, voc. sg. tovarășe, voc. pl. tovarăși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOVARĂȘ s. 1. (pop.) fârtat, soț, (reg.) ortac, (înv.) soție. (~ de muncă.) 2. v. camarad. 3. v. asociat. 4. v. însoțitor.

TOVARĂȘ s. 1. (pop.) fîrtat, soț, (reg.) ortac, (înv.) soție. (~ de muncă.) 2. camarad, (reg., mai ales în Ban. și Transilv.) ortac, (prin Transilv. și Ban.) tărșag, (înv.) cardaș, tovărășie. (~ de arme.) 3. asociat, părtaș, (înv. și reg.) sîmbraș, (reg.) ortac, prieten. (~ în afaceri.) 4. însoțitor, (livr.) companion, (înv. și pop.) soț, (înv. și reg.) soție, (înv.) petrecător. (~ la un drum.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tovarăș (-și), s. m.1. Prieten, camarad. – 2. Părtaș, asociat. – Var. înv. tovaroș. Sl. tovarištĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 283), cf. cr. tovariš, slov. tovaruš, pol. towarzysz, rut. tovarys, rus. tovarišt.Der. tovarășe, s. f. (camaradă); tovărășie, s. f. (companie, asociație, societate); tovărășiță, s. f. (Mold., camaradă); întovărăși, vb. (a însoți, a ține companie; a se asocia, a forma o societate).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Invidia gloriae comes (lat. „Invidia e tovarășa gloriei”) – Istoricul latin Cornelius Nepos, în lucrarea De viris illustribus (Bărbați iluștri), descrie viața unor mari conducători de oști din antichitate. În cartea despre generalul atenian Chabrias (III, 3), Nepos trage concluzia că pizma însoțește gloria, că ele sînt adesea nedespărțite pe drumul vieții. Pornită de la un exemplu militar, expresia a făcut mai tîrziu o strălucită carieră... civilă! IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tovarăș, tovarăși s. m. (deț.) 1. prieten cu care își împarte un deținut pachetul primit de acasă. 2. protejat al unui deținut. 3. complice.

tovarășu’ gradu expr. (mil. – în anii regimului comunist) ofițer.

Intrare: tovarăș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tovarăș
  • tovarășul
  • tovarășu‑
plural
  • tovarăși
  • tovarășii
genitiv-dativ singular
  • tovarăș
  • tovarășului
plural
  • tovarăși
  • tovarășilor
vocativ singular
  • tovarășe
plural
  • tovarășilor
tovarâș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tovareș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tovariș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tovaroș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tovarăș, tovarășisubstantiv masculin
tovarășă, tovarășesubstantiv feminin

  • 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Hrișa] era oșteanul cel mai tînăr dintre cei patru tovarăși ai lui Vașca. SADOVEANU, O. VII 37. DLRLC
    • format_quote Mă, că abraș om s-arată a fi șăful ista, adăugă în șoaptă uncheașul către ceilalți doi tovarăși. BART, S. M. 83. DLRLC
    • format_quote Pentru voi îmi voi pune capul meu, dragilor mei tovarăși! HASDEU, I. V. 62. DLRLC
    • format_quote Se așeză și privi tovarășii de așteptare. C. PETRESCU, C. V. 128. DLRLC
    • format_quote Domnul Herdelea vrea să-i fie tovarăș de drum. REBREANU, R. I 232. DLRLC
    • format_quote Iaca și tovarășii mei de cetate. ALECSANDRI, T. II 9. DLRLC
    • 1.1. Tovarăș (sau tovarășă) de viață = soț, soție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu nu te mai socotesc nevastă și tovarăș de viață. DAVIDOGLU, M. 62. DLRLC
      • format_quote Ai un tovarăș de viață excelent, care te înțelege. C. PETRESCU, Î. II 236. DLRLC
  • 2. Termen (oficial) de adresare între comuniști. DEX '09
    • 2.1. Termen folosit între oamenii muncii când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea. DLRLC
      • format_quote Sosiră cei doi tovarăși de la Comitetul județean de partid. DUMITRIU, V. L. 62. DLRLC
  • 3. Epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Grivei, tovarășul meu drag. Nerăbdător așteaptă-n prag. IOSIF, PATR. 15. DLRLC
    • format_quote Calu-i alb, un bun tovarăș. EMINESCU, O. I 103. DLRLC
    • format_quote În sobă arde focul, tovarăș mîngîios. ALECSANDRI, P. A. 109. DLRLC
    • format_quote figurat Se și spune despre cîntece și dansuri că ele sînt un tovarăș nedespărțit al poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 1/1. DLRLC
  • 4. Asociat, părtaș (într-o afacere). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Jupânul] a fost tovarăș cu mine... – A fost, dar nu mai este. DELAVRANCEA, O. II 288. DLRLC
    • format_quote Începuse a mișca binișor la meseria lor de cînd se făcuseră tovarăși. ISPIRESCU, L. 370. DLRLC
    • format_quote Astfel formată, această societate ajunsese la 1820 să numere 200000 de tovarăși. GHICA, S. 97. DLRLC
  • 5. substantiv feminin articulat familiar ieșit din uz Educatoare, învățătoare sau dirigintă în școala generală. DEX '09 DEX '98
  • comentariu abreviere tov. DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.