13 definiții pentru tovărășie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOVĂRĂȘÍE, tovărășii, s. f. 1. Relația dintre tovarăși, legătură bazată pe raporturi tovărășești. ♦ Companie, societate. ◊ Expr. A ține (cuiva) tovărășie = a sta pe lângă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urât. 2. Asociere, participare la o întreprindere (comercială); întovărășire, asociație. – Tovarăș + suf. -ie.

TOVĂRĂȘÍE, tovărășii, s. f. 1. Relația dintre tovarăși, legătură bazată pe raporturi tovărășești. ♦ Companie, societate. ◊ Expr. A ține (cuiva) tovărășie = a sta pe lângă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urât. 2. Asociere, participare la o întreprindere (comercială); întovărășire, asociație. – Tovarăș + suf. -ie.

tovărășie [At: M. COSTIN, L. 72 / V: (reg) ~varoș~, ~roș~, ~ruș~ sf / Pl: ~ii / E: tovarăș + -ie] 1 sf Relația dintre tovarăși (1). 2 sf Prezență a unei persoane alături de alta Si: companie, societate. 3 sf Grup de tovarăși (1). 4 sf (Pop; îlav) În ~ia (cuiva) Împreună cu (cineva). 5 sf (Pop; îe) A ține (cuiva) ~ A sta cu cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra. 6 av (Mol; pe lângă verbele „a merge”, „a porni”) Ca tovarăși (de drum) Si: împreună. 7 sf (Înv) Tovarăș (1). 8 sf Asociere la o întreprindere (comercială) Si: asociație, întovărășire, (îvr) ortăcie, (reg) ortăluc. 9 sf (Îlav) În ~ În asociere cu cineva. 10 sf (Înv) Alianță (2).

TOVĂRĂȘÍE, tovărășii, s. f. 1. Relația, legătura dintre tovarăși (1), apropiere, însoțire bazată pe raporturi tovărășești. Legară amîndoi tovărășie și pe bine, și pe rău. ISPIRESCU, L. 370. Cine-a mai dori să facă tovărășie cu tine, aibă-și parte și poarte-ți portul, că pe noi știu că ne-ai amețit. CREANGĂ, P. 252. ♦ Grup de tovarăși; companie, societate. Era într-o mare tovărășie de domni și doamne. CAMIL PETRESCU, U. N. 163. De cîte ori, în mijlocul arborilor muți și neclintiți nu ne-am simțit ca în tovărășia unor vechi și buni prieteni guralivi! HOGAȘ, M. N. 91. A ședea fără treabă într-o cetate, în tovărășia unui bătrîn comandant plin de reumatismuri. NEGRUZZI, S. I 39. ◊ Expr. A ține cuiva tovărășie = a sta pe lîngă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urît. Jupîneasa Dochia de obicei îi ținea tovărășie. SADOVEANU, la TDRG. Am venit eu însumi la tine-n pușcărie Trimis de Lăpușneanul să-ți țin tovărășie. ALECSANDRI, T. II 124. A merge tovărășie = a merge împreună. De-aici pînă la Călugăreni om merge tovărășie. SADOVEANU, B. 97. ♦ Tovarăș, camarad. Au socotit... să îmblînzească vreun dobitoc spre a-l ave drept tovărășie. DRĂGHICI, R. 87. I să mai dă o hîrtie tipărită, întru care să coprinde pravila cum trebuie să viețuiască, în cîtă vreme să află... cu acea tovărășie. GOLESCU, Î. 103. 2. Asociere și participare la o întreprindere (de obicei comercială); întovărășire, asociație. Ar trebui ceva de făcut să putem scăpa de cîțiva mîncăi; căci tovărășia nu ni se părea dreaptă. CREANGĂ, A. 101. Tatăl meu mi-a spus că tatăl măriei-tale, de la tovărășia ce au avut între ei, i-a rămas dator cu o căldare de galbeni. ȘEZ. IV 5.

TOVĂRĂȘÍE ~i f. Legătură întemeiată pe raporturi tovărășești; relație între tovarăși. ◊ A ține cuiva ~ a ședea lângă cineva, ținându-i de urât. A merge în ~ a călători împreună cu cineva. [G.-D. tovărășiei] /tovarăș + suf. ~ie

tovărășíe f. (d. tovarăș). Asociațiune, societate, companie. În tovărășie, în asociațiune: a lucra în tovărășie cu altu. V. cărdășie, sîmbră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tovărășie s. f., art. tovărășia, g.-d. art. tovărășiei; pl. tovărășii, art. tovărășiile (desp. -și-i-)

tovărășie s. f., art. tovărășia, g.-d. art. tovărășiei; pl. tovărășii, art. tovărășiile

tovărășíe s. f., art. tovărășía, g.-d. art. tovărășíei; pl. tovărășíi, art. tovărășíile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOVĂRĂȘÍE s. 1. (reg.) fârtăție, ortăcie. (Rea ~ și-a ales!) 2. v. asociere. 3. v. anturaj.

TOVĂRĂȘÍE s. v. camarad, tovarăș.

TOVĂRĂȘIE s. 1. (reg.) fîrtăție, ortăcie. (Rea ~ și-a ales.) 2. asociație, asociere, întovărășire, (înv. și reg.) sîmbră, soție, (reg.) ortăcie, simbrie, soțiire. (~ celor doi negustori n-a ținut mult.) 3. anturaj, companie, societate, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile în ~ lor.)

tovărășie s. v. CAMARAD. TOVARĂȘ.

Intrare: tovărășie
tovărășie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tovărășie
  • tovărășia
plural
  • tovărășii
  • tovărășiile
genitiv-dativ singular
  • tovărășii
  • tovărășiei
plural
  • tovărășii
  • tovărășiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tovărășie, tovărășiisubstantiv feminin

  • 1. Relația dintre tovarăși, legătură bazată pe raporturi tovărășești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Legară amîndoi tovărășie și pe bine, și pe rău. ISPIRESCU, L. 370. DLRLC
    • format_quote Cine-a mai dori să facă tovărășie cu tine, aibă-și parte și poarte-ți portul, că pe noi știu că ne-ai amețit. CREANGĂ, P. 252. DLRLC
    • 1.1. Grup de tovarăși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Era într-o mare tovărășie de domni și doamne. CAMIL PETRESCU, U. N. 163. DLRLC
      • format_quote De cîte ori, în mijlocul arborilor muți și neclintiți nu ne-am simțit ca în tovărășia unor vechi și buni prieteni guralivi! HOGAȘ, M. N. 91. DLRLC
      • format_quote A ședea fără treabă într-o cetate, în tovărășia unui bătrîn comandant plin de reumatismuri. NEGRUZZI, S. I 39. DLRLC
      • chat_bubble A ține (cuiva) tovărășie = a sta pe lângă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urât. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Jupîneasa Dochia de obicei îi ținea tovărășie. SADOVEANU, la TDRG. DLRLC
        • format_quote Am venit eu însumi la tine-n pușcărie Trimis de Lăpușneanul să-ți țin tovărășie. ALECSANDRI, T. II 124. DLRLC
      • chat_bubble A merge tovărășie = a merge împreună. DLRLC
        • format_quote De-aici pînă la Călugăreni om merge tovărășie. SADOVEANU, B. 97. DLRLC
    • 1.2. Camarad, tovarăș. DLRLC
      • format_quote Au socotit... să îmblînzească vreun dobitoc spre a-l ave drept tovărășie. DRĂGHICI, R. 87. DLRLC
      • format_quote I să mai dă o hîrtie tipărită, întru care să coprinde pravila cum trebuie să viețuiască, în cîtă vreme să află... cu acea tovărășie. GOLESCU, Î. 103. DLRLC
  • 2. Asociere, participare la o întreprindere (comercială). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ar trebui ceva de făcut să putem scăpa de cîțiva mîncăi; căci tovărășia nu ni se părea dreaptă. CREANGĂ, A. 101. DLRLC
    • format_quote Tatăl meu mi-a spus că tatăl măriei-tale, de la tovărășia ce au avut între ei, i-a rămas dator cu o căldare de galbeni. ȘEZ. IV 5. DLRLC
etimologie:
  • Tovarăș + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.