O definiție pentru torăire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TORĂI, torăi și torăiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi repede și fără întrerupere. Căpitanul torăia parcă n-ar mai fi vorbit de un secol și ar ține să-și reverse acuma tot sufletul. REBREANU, P. S. 141.
Intrare: torăire
torăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
torăi, torăi / torăi, torăiescverb
- 1. A vorbi repede și fără întrerupere. DLRLC
- Căpitanul torăia parcă n-ar mai fi vorbit de un secol și ar ține să-și reverse acuma tot sufletul. REBREANU, P. S. 141. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.