14 definiții pentru toropeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOROPEÁLĂ, toropeli, s. f. 1. Stare de amorțeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolență. ♦ Lâncezeală, apatie. ◊ Visare, reverie. 2. Căldură mare; arșiță, dogoare, zăpușeală. 3. (Reg.) Bătaie zdravănă. – Toropi + suf. -eală.

toropea1 sf [At: COSTINESCU / Pl: ~eli / E: toropi1 + -ea] (Pfm) 1 Stare de moleșeală (provocată de oboseală, somn, căldură etc.) Si: somnolență, (pfm) toropire1 (1), torpoare (1). 2 Lâncezeală. 3 Visare. 4 Căldură mare Si: arșiță, zăpușeală.

toropea2 sf [At: DEX / Pl: ~eli / E: toropi2 + -eală] (Reg) Bătaie zdravănă Si: (reg) toropire2.

TOROPEÁLĂ, toropeli, s. f. 1. Stare de amorțeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolență. ♦ Lâncezeală, apatie. ♦ Visare, reverie. 2. Căldură mare; arșiță, dogoare, zăpușeală. 3. (Reg.) Bătaie zdravănă. – Toropi + suf. -eală.

TOROPEÁLĂ, toropeli, s. f. I. 1. Stare de moleșeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolență, aromeală. Încercase de trei ori să adoarmă și de trei ori se trezise din toropeală, înăbușindu-se, asudată, visînd urît. DUMITRIU, N. 132. Mă scufundasem iar în toropeala febrei și visului. SADOVEANU, A. L. 204. Așa, măi oameni, zise Miron liniștit, ca și cînd înjurătura argatului l-ar fi smuls dintr-o toropeală. REBREANU, R. I 145. 2. Visare, reverie. Și-n toropeala asta dulce, a noastre inemi amîndouă Se-ngemănau de duioșie, ca două lacrime de rouă. ANGHEL, Î. G. 31. Să mă trezească din toropeala sentimentală în care mă cufundasem. HOGAȘ, M. N. 184. Ceasuri întregi... rămînea în legănarea unui vis minunat, în această toropeală leneșă, adîncă. VLAHUȚĂ, O. A. 118. 3. Lîncezeală, apatie. Căzut într-o continuă toropeală, el viețuia totuși, dar numai în trecut. BART, E. 345. II. Căldură mare, arșiță, dogoare, zăpușeală. Toropeala din afară e copleșită de toropeala dinlăuntru. STANCU, D. 197.

TOROPEÁLĂ ~éli f. 1) Stare de moleșeală care precede somnul. 2) Căldură mare; arșiță. /a toropi + suf. ~eală

toropeală f. 1. amorțeală, letargie; 2. amețeală: toropeala beției.

toropeálă f., pl. elĭ (d. toropesc). Moleșeală și lene: toropeala îl cuprinse cînd dădu de căldura plăcută a odăiĭ și adormi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

toropea (moleșeală; căldură) s. f., g.-d. art. toropelii; pl. toropeli

toropea (moleșeală, căldură) s. f., g.-d. art. toropelii; pl. toropeli

toropeálă (moleșeală, căldură) s. f., g.-d. art. toropélii; pl. toropéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOROPEÁLĂ s. 1. v. amorțeală. 2. v. ațipire. 3. v. moleșeală. 4. v. caniculă.

TOROPEA s. 1. amorțeală, toropire. (Îl cuprinsese o ~ de neînvins.) 2. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.) 3. lîncezeală, lîncezire, moleșeală, moleșire, toropire, (franțuzism rar) torpoare, (Munt. și Olt.) tîromeală. (Ce e această ~ la voi?) 4. (MET.) arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

Intrare: toropeală
toropeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toropea
  • toropeala
plural
  • toropeli
  • toropelile
genitiv-dativ singular
  • toropeli
  • toropelii
plural
  • toropeli
  • toropelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

toropea, toropelisubstantiv feminin

  • 1. Stare de amorțeală, de buimăceală (premergătoare somnului). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încercase de trei ori să adoarmă și de trei ori se trezise din toropeală, înăbușindu-se, asudată, visînd urît. DUMITRIU, N. 132. DLRLC
    • format_quote Mă scufundasem iar în toropeala febrei și visului. SADOVEANU, A. L. 204. DLRLC
    • format_quote Așa, măi oameni, zise Miron liniștit, ca și cînd înjurătura argatului l-ar fi smuls dintr-o toropeală. REBREANU, R. I 145. DLRLC
    • 1.1. Apatie, lâncezeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Căzut într-o continuă toropeală, el viețuia totuși, dar numai în trecut. BART, E. 345. DLRLC
      • 1.1.1. Reverie, visare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Și-n toropeala asta dulce, a noastre inemi amîndouă Se-ngemănau de duioșie, ca două lacrime de rouă. ANGHEL, Î. G. 31. DLRLC
        • format_quote Să mă trezească din toropeala sentimentală în care mă cufundasem. HOGAȘ, M. N. 184. DLRLC
        • format_quote Ceasuri întregi... rămînea în legănarea unui vis minunat, în această toropeală leneșă, adîncă. VLAHUȚĂ, O. A. 118. DLRLC
  • 2. Căldură mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toropeala din afară e copleșită de toropeala dinlăuntru. STANCU, D. 197. DLRLC
  • 3. regional Bătaie zdravănă. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Toropi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.