TORCĂTOARE, torcători, s. f. Unealtă sau mașină pentru torsul materiilor textile.

TORCĂTOARE ~ori f. Mașină pentru toarcerea fibrelor textile; mașină de tors. /a toarce + suf. ~toare

TORCĂTOR, -OARE, torcători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care toarce (manual sau mecanic). 2. S. f. Mașină sau unealtă pentru torsul materiilor textile. – Toarce + suf. -ător.

torcător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: toarce + -ător] 1 smf Persoană care toarce (2) lână, in, cânepă etc. Si: (reg) torcăreasă (1), torcășiță (1). 2 smf Persoană a cărei îndeletnicire este torsul¹ (1-2) Si: (reg) torcăreasă (2), torcășiță (2). 3 smf (Reg; fig; în credințele populare) Ființe supranaturale despre care se crede că torc firul vieții. 4 smf Persoană care lucrează la o mașină de tors¹ 5 sf Mașină de tors¹ (2) fire textile Si: torsătoare. 6 sf (Mar) Torcărie (2). 7 s (Reg) Fir de urzeală care nu încape în spată (și care se face ghem, rămânând pe lângă război) Si: (reg) întorcător, înturnătoare, mânz.

TORCĂTOR, -OARE, torcători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care toarce (manual sau mecanic). 2. S. f. Mașină sau unealtă pentru torsul materiilor textile. – Toarce + suf. -ător.

torcătoare¹ (mașină) s. f., g.-d. art. torcătorii; pl. torcători

torcătoare² (mașină) s. f., g.-d. art. torcătorii; pl. torcători

torcătoare (mașină) s. f., g.-d. art. torcătorii; pl. torcători