15 definiții pentru toporaș (plantă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPORÁȘ, (1) toporașe, s. n., (2) toporași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. S. m. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roșietice sau albe; viorea (Viola).Topor + suf. -aș.

TOPORÁȘ, (1) toporașe, s. n., (2) toporași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. S. m. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roșietice sau albe; viorea (Viola).Topor + suf. -aș.

TOPORÁȘ1, toporași, s. m. Nume dat mai multor plante din familia violaceelor (Viola). Mă plimbam... pe o pajiște plină cu pîlcuri violete de toporași. SADOVEANU, O. I 345. Eu cu Dumitru, însă, o duceam într-un cîntec, strîngînd viorele și toporași de pe lîngă plai. CREANGĂ, A. 29. ◊ (Poetic) Lena alta mi-a părut, Mi-a părut un toporaș Răcorit de-un izvoraș. ALECSANDRI, P. P. 237.

TOPORÁȘ ~i m. Plantă erbacee cu frunze în formă de inimă și cu flori albastre-violete, plăcut mirositoare. /topor + suf. ~aș

toporaș m. 1. topor mic; 2. pl. Bot. Mold. viorele (după conformațiunea frunzelor).

1) toporáș m. (d. topor, adică „lucrător cu toporu”, plus sufixu ung. -aș, ca în plutaș). Vest. Pălmaș.

2) toporáș n., pl. e (dim. d. topor). Topor mic, secure. S. m. Nume de florĭ: 1. viorea, viola (Mold.); 2. surgucĭ și căldărușă (Trans.). V. degetăruț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toporáș1 (plantă) s. m., pl. toporáși

toporáș (plantă) s. m., pl. toporáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOPORÁȘ s. 1. (pop.) toporel, toporuș. (Un ~ pentru lemne.) 2. (BOT.; Viola odorata; mai ales la pl.) violetă, viorea, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cârligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-câmp. 3. (BOT.; Viola alpina; mai ales la pl.) viorea, viorică, (reg.) micșunea-de-munte.

TOPORÁȘ s. v. căldărușă, tămâioară.

TOPORAȘ s. 1. (pop.) toporel, toporuș. (Un ~ pentru lemne.) 2. (BOT.; Viola odorata) violetă, viorea, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cîrligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămîioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-cîmp. 3. (BOT.; Viola alpina) viorea, viorică, (reg.) micșunea-de-munte.

toporaș s. v. CĂLDĂRUȘĂ. TÎMÎIOARĂ.

TOPORÁȘI s. pl. v. nemțișor, surguci, tămîioară, viorea.

toporași s. pl. v. NEMȚIȘOR. SURGUCI. TĂMÎIOARĂ. VIOREA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

toporaș, toporași s. m. (șc.) nota șapte.

Intrare: toporaș (plantă)
toporaș2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toporaș
  • toporașul
  • toporașu‑
plural
  • toporași
  • toporașii
genitiv-dativ singular
  • toporaș
  • toporașului
plural
  • toporași
  • toporașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toporaș (plantă)

  • 1. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roșietice sau albe (Viola).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: viorea, viorică 3 exemple
    exemple
    • Mă plimbam... pe o pajiște plină cu pîlcuri violete de toporași. SADOVEANU, O. I 345.
      surse: DLRLC
    • Eu cu Dumitru, însă, o duceam într-un cîntec, strîngînd viorele și toporași de pe lîngă plai. CREANGĂ, A. 29.
      surse: DLRLC
    • poetic Lena alta mi-a părut, Mi-a părut un toporaș Răcorit de-un izvoraș. ALECSANDRI, P. P. 237.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Topor + sufix -aș.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX