2 definiții pentru tonic (suf.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tonic, ~ă [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 403/7 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tonique, ngr τονικός] 1-2 sn, a (Substanță, medicament) care are proprietatea de a reface și de a fortifica un organism slăbit Si: fortifiant, întăritor, reconfortant, reconstituant, tonifiant (1-2). 3 a (Fig) Care dă puteri morale Si: întăritor, reconfortant. 4 a (Lin; d. vocale, silabe etc.) Care poartă accentul. 5 a (Muz; îs) Accent ~ Accent muzical al vocalelor și al silabelor. 6 a (Muz; pex; îas) Accent expirator sau de intensitate. 7 sf (Muz) Treapta întâi a modurilor major sau minor. 8 sf (Muz) Acord construit pe o tonică (7).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-TONIC „întăritor, fortifiant, accentuat”. ◊ gr. tonikos „care întărește, întăritor” > fr. -tonique, it. -tonico, engl. -tonic, germ. -tonisch > rom. -tonic.

Intrare: tonic (suf.)
tonic (suf.)
sufix (I7-S)
  • tonic