TOMISM s. n. Doctrină filosofică și teologică a lui Toma d’Aquino și a continuatorilor săi. – Din fr. thomisme.

tomism sns [At: ȘĂINEANU, D. U. / E: fr thomisme] Doctrină filozofico-teologică a lui Toma dAquino și a continuatorilor săi, care a susținut „armonia” dintre știință (întemeiată pe rațiune) și religie (întemeiată pe credință), afirmând că știința și filozofia trebuie să slujească religiei.

TOMISM s. n. Doctrină filozofică-teologică a lui Toma d’Aquino. – Din fr. thomisme.

TOMISM s.n. Doctrină teologică și filozofică profesată de teologul italian Toma d’Aquino, în sec. XIII, care a susținut „armonia” dintre știință, întemeiată pe rațiune și religie, întemeiată pe credință, afirmînd că știința și filozofia trebuie să slujească religiei. [< fr. thomisme, cf. Toma d’Aquino – teolog și filozof italian medieval].

TOMISM s. n. doctrină teologică și filozofică a lui Toma d’Aquino, care a susținut armonia dintre știință, întemeiată pe rațiune, și religie, întemeiată pe credință. (< fr. thomisme)

TOMISM n. Doctrină teologico-filozofică a teologului italian Toma d’Aquino care promova ideea armoniei dintre știință și religie. /<fr. thomisme

tomism n. doctrina teologică și filozofică profesată de Thoma d’Aquin.

tomism s. n.

tomism s. n.

tomism s. n.