5 definiții pentru tolerat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOLERÁ, tolerez, vb. I. Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolérer.

TOLERÁ vb. I. tr. A îngădui, a permite (ceva nepermis). ♦ A admite, a suporta în apropiere (pe cineva). [Cf. fr. tolérer, lat. tolerare].

A TOLERÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A accepta admițând în apropiere și făcând abstracție de neajunsuri; a suporta; a suferi; a răbda. 2) (fapte supărătoare nepermise) A admite în mod conștient și tacit; a suporta; a suferi; a îngădui. 3) med. (tratamente, medicamente) A suporta fără reacție de respingere. /<fr. tolérer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tolerá vb., ind. prez. 1 sg. toleréz, 3 sg. și pl. tolereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOLERÁ vb. 1. v. îngădui. 2. v. suporta.

Intrare: tolerat
tolerat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tolerat
  • toleratul
  • toleratu‑
  • tolera
  • tolerata
plural
  • tolerați
  • tolerații
  • tolerate
  • toleratele
genitiv-dativ singular
  • tolerat
  • toleratului
  • tolerate
  • toleratei
plural
  • tolerați
  • toleraților
  • tolerate
  • toleratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)